Invitatie

Daca esti pescar si vrei sa-ti povestesti aventurile Pe patul de nada te rog frumos sa ma contactezi. Motto: "Dintr-un om poti face un pescar, dar dintr-un pescar nu mai poti face un om. Pescuitul este un sport: acorda si pestelui o sansa ! Ceea ce se afla deasupra apei este pentru pescar. Ce e sub apa, e pentru peste!"

miercuri, 24 octombrie 2012

Nade crap

Reteta I

  Compozitie: 
  • 2kg porumb uscat, 
  • 1 kg grau, 
  • 1/2 kg boabe soia, 
  • 1/2 kg seminte floarea soarelui, 
  • 1/2 kg seminte canari sau pasari mici (optional), 
  • 1 kg mazare la conserva, 
  • cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, 
  • apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500grame) din cel ieftin, 
  • un pachet pesmet si 
  • unul de gris, 
  • 1/2 kg zahar, 
  • 5-6 oua, un borcan de miere. 
 Compozitia se imparte in doua:
  • semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine amestecate (fara mazare!). Ideal 48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui sunt waterproof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le vezi plutind prin apa la aruncare. Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta originala le includea. 
  • Fainurile, zaharul si laptele praf se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua si miere. 
  Cu o seara inainte scot semintele muiate intr-un lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile" pe care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu zeama. Daca mai este nevoie, adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar, atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine si se mai lasa ceva timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine este sa se pastreze de-o parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi adaugat in caz ca iese o compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul" dintre ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa. Eu momesc cu prastia si de aceea fac de seara guguloaie nu foarte mari pe care le pun separat intr-un lighean neacoperit.
  Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor aruncate fara sa se sfarame. O parte din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor, numai cat incape in interiorul arcului culisant.   Tot din aceeasi compozitie mai gauresc pe balta boabe de porumb pe care le pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci a venit la boiles.

Reteta II formula imbunatatita

Compozitie: 
  • 2kg porumb uscat, 
  • 1 kg grau, 
  • 1/2 kg boabe soia, 
  • 1 kg seminte canepa, 
  • 1/2 kg seminte canari sau pasari mici, 
  • 1 kg mazare la conserva, 
  • cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, 
  • apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, 
  • un pachet pesmet si 
  • unul de gris, 
  • 300-400 grame piper pisat, 
  • 300-400 grame boia iute, 
  • 1 kg zahar, 
  • 5-6 oua. 
  Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se scurg de apa si se amesteca. Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare apoi se amesteca cu boabele fierte.
  Ideea este aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai ales boabele din compozitie si mai putin "liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul boabelor.
  Constatarea prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea crapul si manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa manance iarasi. 
 Daca nadesti prea putin locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult, crapul vine, mananca si pleaca. 
  Mierea am scos-o din formula pentru ca atragea foarte mult puiet.
Fir intins tututor!

Autor: Mircea Epure, 01.nov.2004

N.R.: Referitor la constatarea prietenului dvs, consider ca pauza intre mesele crapului au legatura mai mult cu problemele digestive pe care i le creeaza porumbul nefiert si mai putin cu nadirea in exces sau in cantitati prea mici. (Evident, si acestea influenteaza). Mai multe explicatii gasiti aici (http://www.hobaia.ro/amestecuri-de-cereale/):

Citez:
 PORUMBUL este o excelent nada si momeala pentru crap si niciodata acesta nu il va refuza . In varianta fiarta sau nefiarta crapul il va minca cu aceeasi pofta . Duritatea bobului de porumb nefiert va oferi selectivitate dar in acelasi timp va produce crapului tulburari in procesul de digestie , dureri de stomac ,etc . Acest fapt este foarte important de stiut pentru cei care vor sa-si organizeze paride mai lungi de pescuit . Un crap care maninca porumb uscat poate fii ulterior inactiv in hranire perioade lungi de timp .Cei care vor pescuii in concurs sau 3-4 zile de placere – si vor avea nevoie ca pestele sa manince pe patul lor de nada , constant , vor inmuia si fierbe porumbul . Inmuierea si fierberea boabelor inlesneste digestia acestuia de catre peste . Pescarii de Delta , pe bratele Dunarii , acolo unde se stie ca pestele maninca in bancuri tranzitorii pe patul nostru de nada , vor aprecia porumbul nefiert , care este mult mai natural prezentat crapului .

Porumbul conservat - momeala ideala pentru crap

  Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie in functie de sezonul de pescuit: 
  • primavara si toamna fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic mai ridicat 
  • in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate momelile de natura vegetala. 
  Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu
  • porumb intre 20-30 % restul fiind completat cu 
  • srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente.
  Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte.
  In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.

  Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri
rezervele necesare de porumb pentru pescuit:

  1. Porumb de lapte 
Acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48
de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct;
  
  2. Porumb congelat 
  Este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. 
  Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.

  3. Porumb conservat 
  Se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in proportie de 75-80% ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere
dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).

  4. Porumb fiert si conservat 
  Daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40-60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.
  
  Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.

Autor: Pescuitul.ro, 20.oct.2004

Noutati din lumea firelor

  Noutate (nu atat de noua) in lumea firelor. Dupa Berkley Trilene SensiThin urmeaza Berkley Trilene Sensation. 

  La pescuitul rapitorilor, multi pescari prefera sa foloseasca noile fire multifilament, impletite sau lipite (braided sau fused), pentru ca ofera o serie de avantaje. Mai exact:
  • raport extraordinar intre diametru rezistenta la rupere (diametru mic, rezistenta mare) 
  • firul se scufunda mai bine, 
  • e mai usor de folosit in conditii cu vant puternic (diametru mic, rezistenta mai mica la vant);
  • elasticitate zero sau aproape nula (factor de elongatie zero aproape zero) de unde deriva 
  • sensibilitatea crescuta, 
  Astfel de fire sunt indicate pentru pescuit la adancime (de la 6-7 metri in jos), muscatura salaului fiind uneori greu de sesizat chiar si in conditii optime adica apa relativ mica (2-3 m) si lipsa vantului. Salaul este binecunoscut ca avand o muscatura destul dificil de detectat.
  • un alt avantaj al superfirelor ar fi rezistenta crescuta la efectul razelor ultraviolete (superfirele nu sunt afectate, imbatranesc mult mai greu), deci rezista mai bine in timp. 
  Desi aici intervin unele neajunsuri:
  •  firele se scamoseaza repede (rezistenta la frecare nu este foarte mare), 
  • stratul protector deteriorandu-se rapid, 
  • deci dispare si culoarea. Unii pescari folosesc markere speciale pentru a (re)colora primii metri de fir, cei care sunt supusi frecvent agresiunilor factorilor de mediu. S-au incercat diferite acoperiri (tip "camasa") pentru a proteja miezul realizat din fibre polietilenice de dimensiuni micronice, unele au avut succes, altele nu. 
  Se pare ca printre cele mai bine realizate fire se numara Cabela's Ripcord Si, Tuff si PowerPro. De asemenea, astfel de multifilamente sunt folosite pentru pescuitul in conditii grele vegetatie submersa din abundenta unde riscul agatarilor creste si unde o stiuca intrata in bradis este pe jumatate pierduta. Totusi, am intalnit destui pescari de rapitor care prefera batranul si totusi mereu tanarul monofilament, continuand sa faca in ciuda superfirelor. Unul dintre acesti pescari sunt chiar eu. Pur si simplu, nu m-am putut adapta multifilamentului, desi am incercat in cateva randuri.
  In primul rand, lipsa de elasticitate a firului trebuie compensata prin ceva. Acel ceva este o lanseta cu actiune mai lenta, una moderat rapida sau una moderata. Am avut rateuri la salau, pescuind la jig atat pe fund cat si intre ape, desi am folosit o lanseta cu varful foarte moale. Am scapat pesti. De ce? Intepam foarte rapid, firul n-avea elasticitate si smulgeam jigul din gura pestilor. M-am controlat si la urmatoarele muscaturi am intarziat pret de o secunda intepatura, dupa care am intepat. N-am mai pierdut pestele. Am mai pierdut pesti in dril.
  Mai tarziu in aceeasi zi, dupa o perioada fara prezentari, am dat din nou de un banc de salai la primul atac, intepat rapid, rateu. Deja ma enervasem. Recunosc, imi era destul de greu sa-mi controlez reflexul de a intepa la simtirea muscaturii (desi uneori intarziam special, cand simteam atacul scurt, indecis, pentru ca imediat sa urmeze atacul decisiv). Ajuns acasa, am scos multifilamentul de pe tamburi si l-am facut cadou unui coleg. Ce-am invatat din asta? Are si elasticitatea rolul ei. Un rol foarte important in momentul inteparii cat si in timpul drilului, lanseta nu este altceva decat un element elastic care absoarbe socurile.  

  Monofilamentul standard are elasticitate, fiind la randul lui supus unor elongatii si preluand in consecinta o parte din socuri. Folosind multifilamentul, nu mai avem elasticitate pe fir, toate socurile fiind direct suportate de lanseta si mulineta. Lanseta se poate rupe, mulineta se poate strica... asta in cazuri in care se forteaza excesiv. Disparand elasticitatea firului, lanseta trebuie sa faca singura fata luptei cu pestele pestii pot scapa mai usor, deoarece socurile se resimt mai puternic, rana produsa de carlig  largindu-se cu rezultat direct in pierderea luptei.
  Am vazut pescari care foloseasu multifilament pe o lanseta cu actiune rapida. I-am vazut insa dand si destule rateuri. Intra-devar, raspunsul la intepare este maxim, insa dupa aceea, daca ai intepat pestele, cred ca drilul trebuie executat foarte sigur si rapid, pentru a nu elibera pestele inainte de vreme. Iar in conditii de concurs (nu e cazul aici), fiecare peste scapat te indeparteaza tot mai mult de podium.
 
 Ce m-a facut sa recurg la "avantajele" multifilamentului? Pescuiam pe apa adanca 6-8-10 metri, vara. Soare, salaii la fund, pe 6-7-8 metri, sa se fereasca de soare. In acea zi, am reusit sa gasesc zona cu salai, dupa incercari nereusite in locurile cele mai cunoscute, recunoscute si recomandate. Atacurile asupra pestisorului de cauciuc siliconic montat pe jig se simteau destul de estompat. Imi trebuia destula concentrare sa simt
atacurile. La un moment dat, o "tacaneala" scurta... pauza... n-am intepat... a urmat acelasi gen de atac, insa ceva mai lung. N-am mai ezitat. Am intepat imediat. Lanseta se incovoiase. Dupa un dril scurt de doua-trei
minute, ridic salaul de pe fund, il vad intepat pe dinafara, jigul in coltul gurii, intr-o pielita (destul de tare, ca altfel nu-l scoteam). L-am scos cu minciogul. Trei kilograme. Cum pana atunci eliberasem toti strapazanii de 500-800 gr, tinand doar unul de aproape 1.5 kg, l-am tinut si pe cel de 3 si am continuat sa eliberez tot ce am prins dupa aceea. Eram totusi nemultumit de cele cateva rateuri (din cauza mea) si de lipsa de sensibilitate a firului. N-am avut nici un atac pe care sa nu-l detectez. Insa vroiam mai multa sensibilitate. Astfel, a
doua oara, m-am dus cu multifilamentul. Si desi am avut destule prezentari, am avut si destule rateuri. In cele din urma, am gasit o solutie foarte viabila, cel putin pentru mine.

  Exista pe piata un monofilament al firmei Berkley, si anume Trilene SensiThin. Fir de nailon, insa cu  elasticitate redusa / controlata cred ca avea un factor de elongatie cu 50% mai mic decat cel al monofilamentelor normale. Il cunoasteam demult, insa nu-l incercasem pana atunci. Culoarea transparenta nu m-a deranjat. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca firul era destul de sarmos, avea si memorie. Pentru mine, care folosesc sistemul baitcasting (mulineta cu tambur rotativ) firul relativ tare reprezenta un neajuns. L-am
folosit de doua ori, nu mi-a placut, am renuntat. E adevarat, detectam mult mai usor muscaturile, simteam mai bine fundul lacului, denivelarile, insa trebuia sa ma concentrez pe lanseu ca sa nu fac peruci. Deci, destul de incomod, exact ceea ce urasc la ansamblul mulineta-lanseta-fir.
 
  Am revenit la firul cu care dadeam de obicei Berkley Trilene TS (Tournament Strength), culoare fotocromica deasupra apei devenea usor fluo, sub apa se "camufla" in mediul inconjurator, devenind aproape invizibil. Nu e chiar ca florocarbonul, al carui indice de refractie este egal sau mai mic decat cel al apei, firul devenind astfel "invizibil" pentru pesti, insa mie mi se pare cel mai bine echilibrat monofilament de pe piata, din punct de vedere al calitatilor cumulate.
 
  Desi cam tarziu (mai bine decat niciodata), ajung si la subiectul principal al povestirii de fata. La sfarsitul anului trecut, firma Berkley a lansat un nou fir monofilament cu elasticitate redusa, Sensation pe numele lui, despre care se spunea ca ar fi mai bun decat restul firelor omoloage. L-am comandat din SUA. L-am
primit si, inainte de a-l folosi, pot spune ca este mai flexibil, mai moale decat predecesorul sau, SensiThin. Dupa ce sustin cei de la Berkley, are un factor de elongatie si mai mic decat cel prezentat de SensiThin, are caracteristici de lansare mai bune decat firul concurentei (Stren Sensor), e mai usor de controlat (ceea ce ma intereseaza), adica e maniabil si e mai rezistent. Eu mi-am luat o rola de 330 yarzi de 10 lbs. (aprox. 4.5 kg rezistenta la rupere), la un diametru de 0.11 inci (0.27 mm). Initial, m-am gandit ca este vorba despre o versiune imbunatatita a vechiului SensiThin.
  Cautand pe Internet, am dat peste expunerea unui pescar american pasionat, care avand cunostintele necesare, a testat ambele fire. Tot ce pot sa fac este sa incerc sa va traduc / adaptez pe cat posibil testele si rezultatele facute de acesta. Si el banuia noul Sensation ca fiind de fapt vechiul SensiThin, imbunatatit. Concluzia lui este ca noul Sensation nu este o varianta imbunatatita a lui
SensiThin ci este un fir complet nou, cu proprietati mai bune, deci o alta mancare... de peste. Mai delicioasa, sper eu. Sa vedem, asadar:
  Deoarece am folosit in cateva randuri SensiThin, pentru diverse aplicatii, eram curios sa aflu daca Sensation era chiar un produs nou sau nimic altceva decat o varianta a vechiului SensiThin, imbunatatita si prezentata intr-un ambalaj nou. Ceea ce-mi place la cele doua fire este faptul ca ambele sunt monofilamente cu elasticitatea redusa, un compromis viabil intre monofilamentele standard si superfire. Singurul dezavantaj ale acestor monofilamente cu elasticitate redusa este reprezentat de lipsa de suplete sau mai bine zis de gradul de rigiditate mai mare care le caracterizeaza. Adica, sunt cam "sarmoase".
  Comparand cele doua tipuri de fir (de 20 lbs.), am testat anumite proprietati mecanice si am gasit cateva diferente semnificative. Modulul tensil mediu al firului SensiThin se situeaza in jurul a 4,3 Gpa (Gigapascali), in timp ce noul Sensation are o valoare cu aproape 12% mai mica, in jur de 3,8 Gpa. Rigiditatea masurata, in
tensiune, a fost de 44.535 N/m pentru SensiThin si aproape 38.148 N/m (cu 14% mai putin) pentru Sensation. Exista o diferenta mica dar masurabila intre diametrele celor doua fire SensiThin are 0.443 mm in timp ce Sensation are o medie de 0.435 mm." Mai departe, este explicata metoda de calculare a rigiditatii, trec peste, deoarece nu gasesc termenii echivalenti si oricum nu mi-a placut matematica prea mult.

  Revenim: "(...) Un alt rezultat foarte interesant: Sensation are o valoare de amortizare (damping value) de 3534 N/m in comparatie cu 1274 pentru SensiThin. Asta depinde si de rata la care materialul este deformat (strain rate), insa un factor de amortizare cat mai mare inseamna un fir mai rezistent deci Sensation pare mai rezistent. Proprietatile mecanice sunt indeajuns de diferite pentru a concluziona ca aceste fire sunt facute din materiale diferite... probabil nailonuri diferite sau amestecuri / aliaje de nailon. O rapida verificare a punctului de topire confirma ca SensiThin se topeste la aprox. 190 de grade C iar Sensation la o temperatura mai mare:210 grade C. Nu ca v-ati apuca vreodata sa topiti cele doua materiale, insa este un test folositor
pentru a vedea daca sunt aceleasi materiale sau nu.

 Acestea fiind spuse, as concluziona ca firul Sensation este produs dintr-un nou material, cu proprietati imbunatatite. Ar trebui sa fie un monofilament mai rezistent si mult mai usor de controlat decat predecesorul sau, SensiThin. Cu prima ocazie, o sa testez si eu firul, cu succes sper, si o sa va spun si parerea mea. La prima vedere, mi se pare mai mult decat OK si chiar mai moale decat Stren Sensor si vechiul SensiThin. Mi-am luat si o rola de Sensor (acelasi diametru, aceeasi rezistenta la rupere) pentru a putea testa ambele fire, in paralel. Cel putin mie, care nu ma pot adapta multifilamentului, acest compromis echitabil intre multi si monofilamente imi pare o solutie foarte buna. Imi amintesc cum imi imaginam eu odata ce bine ar fi daca cineva ar inventa multifilamentul cu elasticitate controlata (nu zero!), care sa fie o imbinare perfecta a celor mai dorite caracteristici si anume: rezistenta mare la rupere, diametru mic si elasticitate controlata (sa zicem cam cu 50% mai mica decat a monofilamentelor standard). Pentru ca acest lucru nu se poate deocamdata (sau nu se doreste, cine stie?), iata ca avem acum solutia "in oglinda": un monofilament care chiar daca nu este la fel de rezistent precum superfirele, are o elasticitate redusa si, foarte important, este maniabil, mai usor de controlat decat predecesorii sai.
  Recomand pescarilor de rapitor care, asemenea mie, nu se inteleg cu firele multifilament, sa incerce acest monofilament nou, daca au ocazia. E posibil sa reprezinte o solutie destul de buna calea de mijloc intre monofilamentele standard si superfire. Pentru mine inclin sa cred ca este. S-ar putea s-al aduca si distribuitorul produselor Berkley in Romania sau se poate comanda din Cabela's sau / si Bass Pro Shops prin cei care fac astfel de comenzi.

Andrei Zabet Bucuresti, febr.2002 

marți, 23 octombrie 2012

Pescuitul pe timp de vant

  Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si momeala.
  
Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de ploaie). 

  Insa vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cind vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste. Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului
transformind-o in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint veti dori sa
aveti noroc de vint. 
  Pe timp de vint s-a constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului. Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare:
  • sa aflam directia si intensitatea vintului. 
  • In continuare este necesar sa determinam efectul vintului pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stingadreapta).
Acesta este indicatorul fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adincime care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna cind avem de-a face cu vintul.
  
  De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom analiza acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf subtire.

Vint din spate
  In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului.



Vint din fata
  In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata prea tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg. Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cit mai lunga.



Vint din lateral
  Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii
 Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca. 5 cm) si supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic.

Articol oferit de IANCU Horia si BARZOIANU Dan din Bucuresti
– iul. 2000

Legea lui Bernoulli si pescuitul

  Nu de putine ori am avut ocazia sa auzim de la colegii pescari, la o partida de pescuit, expresia "Domn'e azi nu cade nimic. Au miscat apa azi noapte!" si sa constatam ca omu' avea dreptate. Ieri pestele a muscat si azi nimic daca au muscat 2-3 carasei. Si se pune intrebarea ce se intimpla ?

  Pestele, ca mai toate vietuitoarele subacvatice, au dezvoltate alte simturi in raport cu noi care ne bazam aproape exclusiv pe vaz si auz. In cazul vietii subacvatice se pare ca primeaza alte simturi dar toate acestea, cel putin in prezent, ramin simple ipoteze mai mult sau mai putin inspirate. Totusi, observatiile empirice au condus la ideea ca, alaturi de liniile cimpului gravitational, presiunea hidrostatica are un rol deloc de neglijat in viata si comportamentul pestilor de apa dulce. Sau, ca sa fim mai expliciti, variatia presiunii la adincimea de hranire, de odihna etc. a pestelui influenteaza comportamentul acestuia ca si ceata in cazul vietuitoarelor terestre. Singura explicatie nu poate fi decit dezorientarea pestelui si scaderea apetitului acestuia
  Si toate acestea au doua cauze fundamentale: variatia presiunii atmosferice si miscarea apelor de catre paznici si administratori. 
  
  Ca o scurta paranteza, presiunea la o anumita adincime in apa se compune din presiunea atm. si presiunea hidrostatica data de greutatea apei la adincimea respectiva. Vom neglija aici legea lui Arhimede sau presiunea hidrodinamica, toate acestea intrind intr-o constanta generala... si am obtinut legea lui Bernoulli pentru pescuit care spune ca daca apa scade cu un anumit nivel iar presiunea atm. creste spre anumite valori pestele se simte bine si juvelnicul nu mai ramine gol. In ambele situatii, atit presiunea atm. cit si miscarea apei sunt pentru noi variabile exogene adica cu natura si cu paznicul nu te pui. Nu ne ramine decit sa asteptam si sa speculam vremea si nestiinta paznicilor si totul va fi O.K..

  Teoria de mai sus am verificat-o in practica doi ani la rind pentru crap si caras si va spun ca merge ceas. Si ca sa nu fiu egoist fata de dvs., am sa prezint in tabelul de mai jos corelatia dintre variatia presiunii si variatia nivelului apei cu speranta ca nu vor fi printre cititorii nostri acei administratori de balti care tolereaza braconajul dar ne misca noua apa.


  Retinem cifra magica "13.5" care zice ca daca presiunea atm. creste cu 1 mmHg atunci apa trebuie sa scada cu 13.5 mm pentru ca pestele sa ramina linistit. Vom retine ca o variatie de 2 mmHg/zi respectiv o variatie cu pina la 27 mm/zi a nivelului apei, in conditii normale si nu mai mult de trei zile, sunt tolerate de peste. Daca efectul celor doua se cumuleaza in mod negativ atunci totul ramine pe seama norocului.
In speranta ca micul exercitiu o sa va fie util la pescuit va salut si va urez in continuare "Fir intins!"

Autor: Dumitru Georgica, sept. 2000,  Vasilati, Calarasi