Pe patul de nada

luni, 15 iulie 2013

Chilia Veche - Un petic de rai dar vai ...

Planificarea:

Fara prea multe ganduri secundare sau macar un telefon la localnicii Deltei pentru a afla sansele unei partide bune de pescuit, ne-am urcat in masini si am plecat. catre "ultima zona virgina a Deltei", caci asa numesc localnicii aceasta zona. Fiind o zona de frontiera, braconajul nu prea e la el acasa sau ....? Stiam dinainte de a pleca dar am ignorat complet avertismentul (merci Viorel): Dunarea e mare si murdara, in scadere ce-i drept.

Informatii despre aceasta zona puteti gasi si aici: http://www.fotodelta.ro/diverse/chilia-veche.

Am plecat Joi noaptea din Brasov ,ora 22:30, (Eu, Hakuyo si Dodel) si ne-am intalnit in Galati si Tulcea cu alti 4 colegi: Mirel, Cristi, Cristos si Auras. La locul de pescuit, am ajuns a doua zi, tot pe la 22 (sau tarziu in seara)

Prima trecere cu bacul am facut-o prin Galati: fiind pentru prima data in zona, m-am holbat ca melteanu' la mastodontul de bac incarcat cu foarte multe masini si camioane - sute de tone. Chiar impresionant !

Chilia Veche: La pensiunea lui Radu

Sa traiesti nea' Radule. Omul acesta - un burtos ca si mine - e un tip tare jovial si amabil, o gaza de omenie. Ne-a plimbat cu barca, ne-a facut cafeaua dimineata, ne-a pus la dispozitie tot ce avea etc iar toate acestea, CU MARE DRAG. La un sprit cu el, are o sumedenie de povesti pescaresti pe care le argumenteaza si cu poze (somnalai si stiuca am vazut noi prin colectia sa de poze). Stie locurile de pescuit, ii cunoaste pe pescari, are barca lui iar mai nou, isi construieste o pensiune in zona. Chestia asta nu e tocmai ieftina in biosfera.

L-am intrebat ce anume il motiveaza sa pompeze sume mari de bani in pensiune. Mi-a raspuns simplu: - Pasiunea pentru pescuit.

Evident, investitia in pasiune mai trebuie recuperata la un moment dat (sau never). Prin toamna si-a propus sa finalizeze proiectul iar noi ii dorim sa reuseasca. Fiecare dintre cele 5 camere va avea propria baie cu apa calda si canalizare, bucataria va fi la comun si va fii amplasata undeva pe langa foisorul pe care vrea sa-l inchida cu plasa pentru tantari. Urmeaza piscina si cel mai important, PONTONUL catre DUNARE

Nu am facut prea multe poze dar cele de mai jos sunt cat de cat suficiente pentru a va forma o prima idee.

Nade si momeli. Generalitati si retete

Pentru a avea reusita unei partide de pescuit, pe langa dotarea tehnica adecvata, pregatirea unei nade potrivite, in functie de specia cautata, de tipul bazinului, de anotimp, are o mare importanta. Prin nadire ne propunem sa stimulam apetitul pestilor, sa-i ademenim si mai ales sa-i mentinem la locul de pescuit, fara insa sa-i hranim. Ideea este sa introducem in apa substante apetisante in particule fine care sa se disperseze rapid si sa le placa speciilor urmarite de noi. Vederea este mai putin importanta.

Nu vom nadi oriunde si oricum, pentru ca fundurile apelor adanci, namoloase pline cu vegetatie, sunt adevarate hauri, mai ales pentru nada grea. Bucatile de nada trebuie sa fie aruncate dupa ce sondam cu grija fundul apei stabilind natura sa. Vom cauta sa stabilim cu atentie treptele de nivel, adancimea, viteza curentului, claritatea apei, directia vantului. Acest sondaj se realizeaza cu montajul prezentat la CRAP cu ajutorul sondei din trusa oricarui crapist. Vom depista eventualele ierburi aflate pe fund, pe care vom cauta sa le indepartam. Inmuierea nadei are o importanta deosebita: nada grea, compacta, va trebui sa se desfaca lent pe fund in timp ce o nada usoara de apel, se va desface rapid mentinand un nor in curent. Mare atentie vom acorda frecventei de aruncare: se poate intampla sa suprasaturam pestii. Nada de fund ce ramane compacta in ape fara curent, va fi alternata cu"nucile"din nada usoara. Doua - trei aruncari fara muscaturi si dupa fiecare captura.