Invitatie

Daca esti pescar si vrei sa-ti povestesti aventurile Pe patul de nada te rog frumos sa ma contactezi. Motto: "Dintr-un om poti face un pescar, dar dintr-un pescar nu mai poti face un om. Pescuitul este un sport: acorda si pestelui o sansa ! Ceea ce se afla deasupra apei este pentru pescar. Ce e sub apa, e pentru peste!"

marți, 29 ianuarie 2013

Specii de crap

  In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani.
  Anumiti autori, citand vechi atestari documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa.
  Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o "crapoaica" matura poate avea o cantitate de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de
depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult de unde si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de

  • 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 
  • 8-10 zile la 18-19 C.
  In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile cele mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul.


1. Crapul comun denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime
cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii
pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti,
respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el
prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este
curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea
este brun argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta).
  Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra.

  Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.


  Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).

2. Crapul oglinda se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc.
 Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

3. Crapul golas este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a solzilor de pe corpul acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35-40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos,
asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor. Modul de hranire si comportamentul sau sunt
similare cu cele ale crapului comun.

4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten
(crap chinezesc). Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.


5. Fitofagul si Novacul (Crapi chinezesti). Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in
special in lacurile de campie (crescatorii).


  Fitofag:

  Novac:








  Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte:

  • o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag
  • si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger
  Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu pot fi capturate in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).



Autor: Neagu Ion, Bucuresti