Balta Sanpaul: Septembrie 2012

Experimentul solunar

rezultate si concluzii

  Cu aproximativ un an in urma a fost lansat proiectul public intitulat "Experimentul solunar", care si-a
propus sa verifice teoria mult controversatelor solunare. Aceasta teorie, a solunarelor, este manipulata in fel si chip de autorii unor articole publicate in carti si reviste, in care se afirma ca solunarele acestora sunt cele mai bune. La polul opus, unii autori spun ca solunarele nu au nici o relevanta, relativ la reusita unei partide de pescuit. Realitate insa poate fi departe de toate aceste ipoteze.
 Oare predictiile solunarului sunt demne de luat in calcul cand mergem la pescuit ? Si daca da, cum putem sti daca un solunar este calculat corect ? Iata cateva intrebari al caror raspuns il vom afla impreuna in paginile urmatoare.
  Cu un an in urma, siteul Pescuitul.ro si-a propus sa incerce sa inlature acest mister. Nimeni nu contesta corectitudinea relatiilor matematice, determinate stiintific si unanim acceptate, care descriu traiectoria lunii fata de planeta noastra. In functie de faza in care se afla, luna exercita asupra oricarei vietati o anumita influenta.   Singurul lucru care ramane de vazut este daca intre activitatea pestilor si fazele lunii exista o corelatie pertinenta.
 Similar fenomenelor de masa, economice sau sociale, fenomenul solunar nu poate fi perceput corect de catre un singur individ, in baza rezultatelor obtinute in cateva zeci de partide, prestate adesea in conditii nedeterminate. Ca in cazul tuturor fenomenelor de masa, compuse din cazuri particulare unele chiar contradictorii dar care dau o rezultanta total diferita de cea perceputa de un individ, legitatile care stau la baza solunarului nu pot fi verificate decat printr-o singura metoda, aceea a cercetarii statisticomatematice,
abordare pe care noi am facut-o prin intermediul siteului, in cadrul “Experimentului solunar”.
 

  Experimentul solunar s-a desfasurat pe durata unui an, timp in care peste 2600 de pescari din toata tara, vizitatori ai siteului, ne-au furnizat circa 4100 de observatii empirice, care cuprindeau date despre capturile prinse sau lipsa acestora, localitatea, ora, starea vremii, existenta unor fluctuatii ale nivelului apei. Toti acesti factori enumerati anterior sunt factori perturbatori, care trebuiesc luati in seama in cercetarea fenomenului “solunar”. 

•   Intr-o prima faza, aceste observatii empirice au constituit o baza de date cu informatii primare, care au fost prelucrate si analizate cu scopul de a elimina acele informatii care nu puteau fi considerate relevante pentru acest experiment (informatii incomplete, nesigure sau contradictorii).
•   In final a rezultat o colectie de 1740 de date, care au fost analizate prin procedee specifice de cercetare statistica.   In acest sens, datele au fost impartite in cca. 400 de serii statistice de date omogene, in scopul de a surprinde si interpreta influenta separata a "solunarului" si respectiv a factorilor meteorologici si umani asupra sanselor de pescuit. Ca factori umani amintim "umblatul la apa" si hranirea pestilor in timpul sedintelor de pescuit sportiv, de catre administratorii baltilor .
• In ultima faza a experimentului s-a recurs la metodele de analiza specifice statisticii inferentiale, in care s-a urmarit stabilirea unei corelatii intre predictiile solunarului si rezultatele obtinute la pescuit, tinand cont de factorii perturbatori, reprezentati de conditiile meteo (temperatura, vant, presiune atmosferica) si interventiile umane (variatia nivelului apei si respectiv furajarea pestilor de catre administratori). Cu acest prilej au fost efectuate si o serie de observatii cu privire la intensitatea legaturii functionale dintre acesti factori perturbatori si sansele la pescuit.

  Pentru a nu reinventa roata, am recurs la compararea rezultatelor reale cu predictiile a 5  solunare, generate cu ajutorul unor programe (uzual folosite in Romania sau preluate din revistele romanesti.
  Rezultatele analizei generale au aratat ca dintre cele 5 variante analizate una este caracterizata de un coeficient de corelatie r = 0.86. Pentru celelalte variante, r este cuprins intre 0.50 - 0.25. Ca sa explicitam, acest coeficient (r) reprezinta un indicator al intensitatii legaturii dintre doua fenomene: unul este cel real (dedus din datele experimentale, furnizate de pescari) iar celalalt este unul teoretic, prezis de solunar. 

  

 Fara sa intram prea mult in amanunte stiintifice, tinand cont si de numarul de observatii statistice (1740 in cazul nostru), mentionam ca pentru valori superioare pragului r=75% corelatia dintre doua fenomene este buna si foarte buna iar cand este depasit pragul de 95 % acesta legatura devine practic functionala.

  Din motive lesne de inteles, nu vom incerca sa comentam solunarele analizate ci ne vom indrepta atentia catre solunarul considerat si adoptat de noi ca optim, cu r=0.86, solunar prezentat si in siteul nostru www.pescuitul.ro.

  In graficul de mai jos este prezentata, in marimi relative, situatia comparativa dintre rezultate si previziuni. Marja de eroare este de max. (+ /) 5 %. Dupa cum se poate observa, in conditii normale, prinderea unor capturi importante, ca frecventa si marime, este intr-o corelatie foarte stransa cu previziunile solunarului astfel ca peste 70 % dintre "trofee" au fost prinse in  perioade optime previzionate, capturi care nu au lipsit nici in perioadele cu previziuni mai sumbre, ponderea acestora fiind insa cu mult mai mica. Ca indicatori cantitativi si mai apoi calitativi, au fost folosite frecventa capturilor si marimea medie a acestora la un moment dat.

  Nota: Sansele prezise cat si rezultatele experimentale (capturile prinse) sunt convertite in marimi medii relative si exprimate grafic cu ajutorul calificativelor 

F.B. -  Foarte bine, 

B - Bine,

M - Medii,
S - Satisfacator si 

N - Nesatisfacator.

  In toate cazurile sistemul de conversie a fost acelasi (matrice unica de conversie). Daca pana acum nu puteam argumenta stiintific veridicitatea solunarelor, rezultatele obtinute intr-un experiment public, cu participarea a 2600 de pescari, confirma ca solunarul este demn de luat in seama iar predictiile, in conditii normale, se verifica in proportii semnificative.

  Si totusi pestele nu se lasa prada cand vrea solunarul, puteti afirma ! Multi dintre noi am fost in zile de optim, dupa previziunile solunarului, dar nu am prins mai nimic ! Sa vedem care este explicatia.

  Predictiile solunarelor trebuie interpretate in contextul factorilor externi obiectivi: conditii meteo, variatia nivelului apei etc.. Este posibil ca intr-o zi cu predictii favorabile, dar cand paznicul plimba apa sau vremea este nefavorabila pescuitului, sa nu prindem nimic, iar intr-o zi pesimista din punctul de vedere al previziunilor solunarului, insa cu nivelul apei stabil si vreme buna, sa prindem peste frumos.

  Ajungem la a doua directie a cercetarii noastre, anume cum separam efectul "solunar" de efectele cumulate ale celorlalti factori, respectiv atmosferici si umani. Pentru aceasta au fost constituite mai multe serii de date omogene, urmarindu-se separarea influentelor individuale ale factorilor externi (pentru cei interesati, mentionam ca sa folosit o varianta a metodei de cercetare statistico-matematica denumita metoda suprafetelor de raspuns). Nu vom intra in amanunte tehnice. Pentru o intelegere mai usoara, influentele factorilor amintiti mai sus au fost reprezentate grafic in figura urmatoare.

  In graficul de mai sus s-a considerat cazul ideal cand toti factorii mentionati in abscisa au valori optime pentru pescuit, in ipoteza utilizarii nadei si momelei potrivite. Cum trebuie sa interpretam aceste ponderi ? Dupa cum puteti observa, in conditii optime de pescuit, solunarul nu depaseste 8 % ca nivel de importanta, situatie in care aproape ca predictiile sale nici nu mai conteaza. 

  Dar, in cele mai multe cazuri, situatia nu sta cum ne-am dori si constatam ca apa este "plimbata", vantul nu bate, presiunea este in scadere etc.. In acest caz, nedorit dar frecvent intalnit, sansele la pescuit sunt determinate de factorii favorizanti care mai raman, solunarul putand deveni un factor important in salvarea partidei.

  Din observatiile facute, rezulta clar ca:

1. influenta cea mai mare asupra rezultatelor la pescuit o are stabilitatea nivelului apei, 
2. urmata la mica distanta de presiunea atmosferica (privita din punct de vedere al nivelului si mai ales al variatiei acestuia).

 Pentru baltile de ses cu intindere mica (controlate de administratori), cea mai benefica perioada la pescuit este cea din cursul saptamanii, respectiv de miercuri pana vineri, cand graficul variatiei de nivel inregisteaza un palier caracterizat de o viteza de variatie a nivelului apei de cel putin 3 ori mai mica decat cea inregistrata in perioada de weekend.

  Vantul si soarele au, de asemenea, influente foarte importante, aici impunandu-se o analiza separata asupra careia nu insistam la nivel de detaliu. 

  Ploaia de vara este favorabila in cele mai multe situatii. 

 In general, la pescuitul cu lanseta, un vant usor mediu (6 - 15km/h) este foarte benefic datorita rolului sau in oxigenarea apei si de punere in miscare a hranei din apa. Daca apa este prea linistita iar musculitele, semintele si ierburile stau la suprafata, pestii mananca frecvent la supratafa. Cand vantul bate din fata este foarte bine. 

  Soarele este foarte benefic la orele matinale iar norii sunt benefici, in anotimpurile calduroase, la orele de pranz. 

 Ajungem, in sfarsit, la capitolul solunar care are o influenta mai mica decat factorii amintiti mai sus, insa deloc de neglijat daca vizam prinderea unui trofeu. Interesant este ca aceasta influenta este, procentual, usor superioara in raport cu activitatea de furajare a pestilor de catre administratori in timpul partidelor de pescuit.

Concluzii finale:

1. Fenomenul "Solunar" este un fenomen real si poate contribui decisiv la succesul unei partide de pescuit;
2. Efectul "Solunar" este doar unul dintre factorii care contribuie la succesul sau insuccesul unei partide asa incat acesta trebuie analizat in stransa legatura cu ceilalti factori de influenta (meteorologici si umani);
3. Solunarul poate fi definit ca un calendar al apetitului pestilor pe care il luam din reviste sau il generam cu ajutorul calculatorului
4. Multe solunare sunt gresit determinate asa incat nu luati totul de bun. Oricine poate realiza un solunar si cu greu poti dovedi ca acesta este sau nu corect;
5. Experimentul a aratat ca solunarul este acelasi atat pentru pestii pasnici cat si pentru cei rapitori, nefiind sesizata o deferenta de comportament intre cele doua grupe de pesti, raportat la predictiile solunarului.

06.10.2002, Echipa Pescuitul.ro

Pescuit sportiv

La Bertzi: Belin, Octombrie 2012

  In timp ce unii se delecteaza cu mailuri, telefoane si alte probleme de serviciu, altii se privesc ..."in oglinda".   Vezi ca nu iti sta fesul bine ...ti-ar trebui o "oglinda" mai mare ...ca sa-ti vezi tot capul ;)

Fir intins !

Si inca o "oglinda" ... sub acoperire ...

 NOTA: Eram la serviciu cand pozele au intrat pe mail, dimineata la ora 10, si evident ca iti tot vine sa lasi totul balta si sa dai o fuga pana la ... Patul de Nada. Am inteles ca au fost si alte capturi (cea de sus nu se puncteaza - e frumoasa ca instantaneu al povestii de pescuit) dar nu le-am primit ...

  Au venit si celelalte poze: plictisealaaaaaaa ?

 A aparut si Margineanu prin zona sa le cante la raci: Margineanu - Melci, Scoici, Raci, Craci

 In cele din urma, baietii s-au apucat de "X si 0" ....sau sa fii fost vreun accident aviatic la Belin?

Stiucile ... la Naluci mari

  La ghicitoarea „cine sunt MARI, RELE si URATE?”... sigur ca pescarii pot da prompt un raspuns:„stiucile”.
  Pescuitul stiucilor cu naluci mari reprezinta o aventura unica pe care si-o doreste fiecare dintre noi. Sa vedem in continuare de ce avem nevoie pentru a ne implini acest vis, aceasta nesatietate in devenire pentru unii dintre noi, luand ca reper pescuitul similar din Marea Britanie, explicat pe intelesul nostru de expertul Mick Brown.

Sculele necesare

Mulinete:

Prezentarea cea mai naturala a marilor naluci in pescuitul stiucilor se poate realiza utilizand o mulineta din categoria multiplicatoarelor (mulinete cu tambur mobil). Cu cat raportul de recuperare a firului este mai mare, cu atat viteza de recuperare, rapida, va ajuta la o mai comoda manuire a nalucilor (prin mulinare mai inceata).

• „Shimano Calcutta 251” si „Shimano Corsair 401” au devenit deja standarde in domeniul pescuitului cu naluci mari din categoria „jerkbaits”. 
• Alte mulinete bune sunt considerate si multiplicatoarele „Abu AntiBacklash 5601B”, rapida „Masterline Toothy Critter TC60L” si seria recent imbunatatita a „Daiwa Milionaires”.
• Ca stil alternativ, pot fi folosite mulinetele „baitcaster” din care remarcam „Shimano Curado 201” la aproximativ 100 lire sterline. Însa, firma Masterline produce un „Six Shooter” baitcaster care la pretul de numai 40 lire sterline reprezinta un adevarat chilipir.
• „Abu Eon 6601c” poate fi luata si ea in consideratie, mai ales ca exteriorul imbracat in material moale (cauciucat) creaza o senzatie foarte placuta mainii pescarului.

Lansete: 

Ideal este sa te afli in posesia a doua lansete: una pentru nalucile cu adevarat mari de tipul „jerkbaits/rubbers” si cealalta pentru naluci mai mici precum „small jerks/rubbers” si „bucktails”.
  În general, pentru lucrul cu nalucile uriase, vei cauta o lanseta cu lungimea intre 1,95m si 2,10m (6,1/2 – 7feet) si cu actiune de varf. Lansetele vor fi din categoria „casting”, ce au ca specific acel pinten pe scaunul mulinetei, pinten ce foloseste la o mai buna stabilitate a lansetei in mana la lansare, prin agatarea lui cu degetul aratator.
  Deoarece „lucrarea” „jerkbait”urilor consta in (timpul 1) smuncirea scurta a varfului lansetei inspre in jos
si (timpul 2) ridicarea lui, consecutiv cu mulinarea si anularea burtii proaspat formate a firului (dupa care urmeaza o noua smucitura), lanseta trebuie sa fie moale in portiunea de mijloc, cu o actiune de varf gen „fast action” pentru naluci de marime medie si varf foarte rigid pentru nalucile foarte mari.

  Recomandam calduros lansetele

• specialistilor britanici in domeniu: „Fox Luremaster 7 feet” si „St. Croix Musky PM 6ft 10in”.
• Pentru nalucile cu adevarat „monstruoase” avem nevoie de lansete mult mai rigide si ceva mai scurte (intre 6feet6,1/2 feet adica 1,80m1,95m). Recomandam: „Fox Predator Jerk” si „St. Croix Musky PM”, amandoua in variantele de 6feet (1,80m).

Monofilamente si multifilamente
  Aproape in marea sa majoritate, pescuitul cu naluci mari se efectueaza cu multifilament ca fir principal. Multifilamentul ofera:

• un mai bun contact al pescarului cu naluca sa, datorita elasticitatii foarte scazute (34%) fata de cea a monofilamentului (2030%) si 
• isi dovedeste cu adevarat eficienta in cazul manevrelor nalucii, precum: smucituri in jos, scurte zvacnituri laterale sau in sus si in jos si false si „maturari”. 
• Avantaj si la inteparile pestelui, unde vom avea mai putine rateuri.
• Pescarul ce foloseste multifilamente poate constata personal cata sensibilitate va capata lanseta sa, transmitand mainii chiar si cele mai fine obstacole pe care le va intalni naluca pe parcursul evolutiei subacvatice.
• Cu cat raportul diametru/rezistenta al multifilamentului este mai bun, deci cu cat folosim fire mai subtiri si mai puternice (decat monofilamentele), cu atat creste distanta de lansare a nalucii.
• Nici macar nu trebuie sa incarci tamburul mulinetei in totalitate; adesea 40 sau 50 metri de multifilament pusi in continuarea a catorva zeci de metri de monofilament de 5-7 kg rezistenta este suficienta (insa asigura-te ca ai indeajuns multifilament pentru cele mai lungi aruncari pe care le efectuezi). Si aminteste-ti sa-ti verifici periodic multifilamentul, ca in cazul chiar si celor mai mici scamosari, despletiri sa-l inlocuiesti prompt cu unul nou.
• Multifilamentul mai are si avantajul ca la acelasi diametru cu monofilamentul provoaca o mult mai mica frictiune a inelelor la lansare, ceea ce inseamna pe langa distante mai mari de lansare a nalucilor si o uzura mai mica a inelelor in timp.

  Desi pretul multifilamentelor este „piperat” pentru multi dintre noi (la prima vedere), sa remarcam faptul ca durata de viata a acestuia o intrece de cateva ori pe cea a monofilamentului, ceea ce inseamna ca, in timp, pretul se va amortiza, ba chiar vom constata ca utilizarea multifilamentului este, in timp, mai „ieftina” decat cea a monofilamentului.

  Recomandam pentru naluci medii-mari, multifilamente de 20-23 kg rezistenta precum „Power Pro” si „Newtech Power Cable 9” de la Harris Angling. Mai recentul „Rapala Thermic braid” ofera rezultate remarcabile.
    În cazul nalucilor foarte mari, multifilamentul de aprox. 30-35 kg rezistenta e singura solutie avantajoasa („Power Pro).


Forfacuri otelite (strune metalice)
  Pentru marile naluci unica optiune e constituita de strunele foarte rezistente. Cu cat struna va fi mai solida (rigida) va transmite mai bine nalucii si miscarile dorite de pescar precum „zvacnirile” etc. Strunele pentru naluci mari trebuie:

•  sa aiba lungimea intre 30-45 cm si 
• sa fie deci bine construite (solide) din materiale de calitate, rezistente (vartejuri/agrafa de 40kg rezistenta, etc.).

  Agrafa de care e prinsa naluca trebuie sa fie bine rotunjita la punctul de contact (cu naluca) pentru a
oferi acesteia lejeritate la schimbarile de directie adesea imprimate de pescar.

Clestele degorjor 
  Cel mai important echipament este acela care ne asigura recuperarea nalucilor in bune conditii, fara a le distruge si fara a provoca vatamari partenerului de distractie, stiuca: clestele degorjor cu maner lung („pliers” in engleza). Recomand eliminarea pintenilor de pe bratele ancorelor nalucii, prin tasare cu un patent; aceasta ne va ajuta la obtinerea unei foarte usoare degorjari a ancorei, in special in cazurile nefericite in care naluca este inghitita adanc (nu va fie teama de rateuri, ancora are trei brate!). De asemenea, NU recomand abordarea acestui gen de pescuit celor care abia fac primii pasi in pescuitul cu naluci. E bine sa se inceapa cu naluci mai mici si pesti pe masura, precum bibanii, clenii, etc.

Manusa de protectie va va servi cu incredere in ceea ce priveste protejarea mainii de eventualele accidente produse la scoaterea pestelui din apa, sau la degorjare.

Vesta de salvare constituie insa poate cel mai important echipament care va proteja in mod nemijlocit viata dumneavoastra in cazul pescuitului din barca. A nota ca purtarea acesteia este obligatorie in cazul pescuitului din barca in Marea Britanie.

  Nota: La pescuitul din barca nu are nici o importanta faptul ca stiti sa inotati; multi pescari buni inotatori s-au inecat datorita hainelor de pe ei care s-au ingreunat de apa si i-au tras la fund. Un alt lucru interzis cu desavarsire in Marea Britanie este si purtatul cizmelor sold sau piept la pescuitul din barca, din aceleasi motive. Mai mult, in cazul rasturnarii in apa, fara vesta de salvare nu veti putea efectua concomitent cele doua operatiuni principale: salvarea vietii dumneavoastra prin inot si salvarea sculelor pretioase.

Tipuri de naluci mari

„JERKBAITS” si „TWITCHBAITS”

  Adeseori pescarii asociaza denumirea de „jerkbait” („momeala smuncita” in traducere motamo) in mod eronat cu cea de naluca mare, universala. Dupa cum spune si denumirea, aceasta naluca nu produce nici un tip de actiune la simpla mulinare si dragare a ei prin patura de apa. Ceea ce o pune in valoare (o aduce la viata) este numai „smuncirea” ei provocata de pescar. Actiunea ei in apa va tinde sa simuleze miscarile unui peste ranit, aflat in agonie. 

  Nici chiar cele mai letargice stiuci nu rezista unor astfel de momeli, ba s-a constatat ca dragarea lor in patura de suprafata a unei ape de 6 m adincime aduce prompt stiuca la suprafata tocmai de pe fund.

  Twitchbaitsurile („momeli zvicnite”) sunt ca si jerkbaiturile momeli ce necesita a fi „lucrate” de pescar. Modele uzuale: „Odyssey Pig” si „Suick Thriller”. Unele din naluci plutesc in repaos, altele se scufunda, acestea din urma oferind si o actiune de adincime. 

  În ultimii ani cele cu actiune de adincime s-au rafinat si inovat atit de mult incit au ajuns sa imite prin forma pesti specifici de adincime, aflati in meniul stiucii. Distributia centrului de greutate va face distinctie intre nalucile „scufundatoare” si cele mai slabe in calitati scufundatoare:

• cele scufundatoare sunt „lucrate” mai degraba cu smunciri scurte si recuperari lente
• in cazul celor de suprafata.,  cu smunciri lungi si recuperari mai rapide;

  Modele uzuale: „dolphins”, „Dave Kelbrick’s Runt”, „Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Slapper”, „Cobbs Countdown” si „Crazy Shad”.

  Anumite „twitchbait”uri, dupa cum le spune si numele, pot fi lucrate excelent prin mulinarea in scurte zvicniri si prin miscari minime si subtile ale virfului lansetei. Smuncirea lor excesiva va duce la disturbarea echilibrului acestora. Modele uzuale: „Loz Harrop’s Jackal”, Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Glider”, „Ace’s Dorky” si noul „Fox Belly Up”.

„Topwater lures” (naluci de suprafata) Reamintim, unele din nalucile de suprafata sunt bucati de lemn sau plastic lipsite de viata fara actiune prefabricata, iar punerea lor in valoare se face prin smunciri in jos ale virfului lansetei urmate de recuperari rapide ale burtii firului, naluca deplasindu-se in salturi, dintr-o parte in alta, precum un ciine strunit in lesa.
  

  Alte naluci de suprafata au actiune prefabricata, adica simpla lor dragare prin apa produce miscarile dorite, datorita elicelor incorporate, ori altor elemente precum barbetele, ventuzele „poper”elor. Acestea sunt create cu scopul de produce disturbari in patura de suprafata a apei (improscari, bolboroseli, etc.). 

  Cel mai teribil de eficace model s-a dovedit in timp a fi „Fox Detonator” construit de Dave Kellbrick.

„Soft plastics” (plasticuri moi)

  Acestea au un succes mai mare in rindul pescarilor, poate si pentru faptul ca sunt simplu de lansat si de lucrat in apa, de fapt prin numai simpla mulinare. Datorita cozilor care intra in miscare singure la dragarea lor si datorita moliciunii plasticului constructiv (in comparatie nalucile din materiale dure, de plastic dur sau lemn) acestea prezinta avantaje. Sunt rapitori care scuipa imediat nalucile dure, dar care insa sunt mult mai dispusi sa retina si sa inghita o naluca moale.
  

Modele uzuale: „Bulldawgs” de la Musky Innovations, „Castaic Swimbaits”. Unele abia aparute, mari, sunt: „Sprog” de la Zoota Lures si „Sandra Grubs” a francezilor de la Delalande.

                          


„Pull baits” (naluci dragate)
Acestea sunt naluci mari care seamana cu „jerkbait”urile, dar care pe linga smuciturile imprimate de pescar sunt capabile de miscari proprii (datorita cozilor stil twister). Se pot lucra prin smucituri urmate de mulinari si pauze scurte.

Modele uzuale: „Fox Demon” a lui Dave Kellbrick si „Hell Tail” a lui Ace Lures.

 
                                         



„Hybrids” (hibrizi)
  Ultima serie de hibrizi aparuta este cea combinatie voblere-plasticuri moi, precum „Invader” de la Musky Innovations. Posibilitatile de lucrare a acestora sunt mai vaste: smuncite, dragate, etc.

  Un alt hibrid eficient este si „Sosy Lure” de la Delalande, care prezinta multiple articulatii si care par adevarate fiinte vii in miscare; atrag cu predilectie stiucile de dimensiuni mai mici, denumite de englezi „jacks”.

Alti hibrizi cu design similar sunt si flexibilele naluci ale lui Mike Bowen din Redditch. Aceasta serie este aproape indestructibila (ca rezistenta a materialelor) si virtual impenetrabila pentru dintii taiosi ai stiucilor.


„Bucktails” si „spinnerbaits”
  „Bucktails” au drept caracteristici constructive o paleta rotativa in fata si o coada colorata, stufoasa. Sunt naluci de suprafata si se lucreaza prin lansare si franare/mulinare in forta ca sa permita crearea unui val de suprafata pe parcursul deplasarii lor. 

  

„Spinnerbait”urile sunt de adancime, si se lucreaza prin recuperari lente ale firului si dragarea lor pe fundul apei. Sunt foarte comod de utilizat, deci.

  Modele uzuale: „Fox Viper” al lui Dave Kelbrick ca „bucktails” si „Coathangers” de la Ace Lures ca „spinnerbaits”.



„Plugs” (voblere) mari
  Acest gen de naluci este poate cel mai vast, avand la dispozitie pentru ales o bogata gama. Specificul e constituit de barbeta frontala a carei unghi de inclinatie determina adancimea de evolutie. Au corpuri flotante, grelescufundabile, flotabil-neutre, dintr-o bucata sau doua (cu articulatii) etc.

Modele uzuale, de succes: „Rapala Super Shad Rap”, „Chubby” al lui Dave Kelbrick, „Butcher Depthraider”, „Mann’s Stretch” si „Nilsmaster Invincible”.

 



Culori, modele (de imitatie)

Biban – reprezinta alegerea ce mai frecventa in cele mai multe ape;
Rosioara sau culoare Argintie – minunate pentru ape clare sau usor tulburi. De remarcat argintiul
utilizat pe conditii de vreme foarte insorita;
Portocaliu – succese foarte bune;
Rosu si Alb in combinatie – par a avea eficienta universala;
Negru – Nemaipomenite pentru pescuitul de suprafata, in special la amurg si pe intuneric;
Purpuriu – sunt favoritele pe care le garanteaza ca succes Dave Kelbrick. Sunt foarte vizibile in ape
adanci (deci recomandate).
Galbene – cu sanse universale;
Vargate sau „inflacarate” stil Firetiger – este o combinatie de galben si verde cu vergeturi negre.
Garantat productive.
Albastru si Argintiu in combinatie – bune in anumite ape, insa cu adevarat teribil de prinzatoare in altele.

                                      


Unde le gasim (nalucile)

• Harris Angling – tel. 01692 581208, website: www.harrisangling.co.uk;
• Friendly Fisherman – proprietarul Andy Lush este expert si va poate oferi sfaturi. Tel.01892 528677;
• Dave Lumb – va ofera o foarte larga gama de plasticuri moi „soft plastic” si „jerkbaits”uri artizanale, unele unicat, sau foarte greu de obtinut din alte parti. Tel. 01772 812036, website:www.dlst.co.uk;
• The Tackle Shop – al lui Neville Fickling. Tel. 01427 613002;
• Sovereign Superbaits – au cateva serii exclusive pe langa faptul ca au si o gama larga din cele uzuale. Tel. 01825 890010.

Cine le fabrica

• Fox: Serii in continua crestere, din care recomandam „Chubby Shads” si „jerkbait”urile lui Dave Kelbrick. Tel.0208 501 0921;
• Masterline: Au serie personala numita „Toothy Critter” la naluci, si drepturi de distributiea produselor Rapala in UK. Tel. 01684 292557;
• Ace Lures: e in proprietatea unor firme gigant de „flyfishing” (pescuit musca), Gordon Griffiths tackle company, si de altfel fac si strune otelite si accesorii pentru construitul artizanal al nalucilor. Tel. 02476 440859;
• Mike Bowen: face plasticuri moi. Tel.01527 452983;
• Jim McDonough: produce „Slapper” si „Glider” (sunt jerkbaituri) la comanda. Tel. 0121 705 5161;
• Loz Harrop: produce fantasticele naluci „Jackals” si „Twitchers”. Tel.01704 231532.

Autor: Adrian Avel, oct.2002

Viermele de salcie

  O vietuitoare mai putin cunoscuta de catre pescarii sportivi este viermele de salcie. Si cand spun asta ma refer la valoarea sa incontestabila la pescuitul in special al somnului.

Foto: Costinel Dumitru

  Sa incep intai prin a va spune cate ceva despre locul unde traieste, descriere, etc. Dupa numele dat, ne putem da seama ca traieste in trunchiurile si crengile salciilor batrane. Cam orice salcie mai veche in timp, poate sa adaposteasca in corpul ei, o multime de astfel de vietuitoare, de la pui foarte mici si larve pana la
exemplare de dimensiuni apreciabile. In scoarta salciilor, acestia formeaza adevarate canale, datorita necesitatii de hrana (lemnul salciilor), cat si nevoii de miscare. Au un aspect foarte aparte, culoarea lor fiind rosie-aramie, cu nuante de negru. La pipait sunt elastici, parca ar fi din cauciuc, capul mic fata de restul corpului este de culoare neagra, si au o gura foarte puternica cu care scobesc in salcii; cand ii atingi te poti trezii muscat, insa muscatura lor nu este nici dureroasa, nici daunatoare, fiind ca si o mica furnicatura.

 Corpul lor este acoperit cu cateva fire de puf, de aceea (si datorita formei) la prima vedere o sa avem o mica retinere sa-i atingem. Forma si culoarea lor aduc pe undeva cu viermele care traieste de obicei in preajma pomilor fructiferi, denumit popular "matza popii". Am spus la inceputul prezentarii ca este o momeala utilizata in special la pescuitul somnului, insa nici cleanul nu refuza o asemenea delicatesa. 

  De obicei exemplarele mici (puii) se folosesc la pescuitul cleanului, iar pentru somn cautam doar viermi cu lungimi intre 510cm si grosime cam cat degetul mic.
  

  Somnul este atras de mirosul foate puternic al viermelui, miros care se pastreaza un timp
foarte indelungat. Spun asta deoarece viermii de salcie nu rezista in carlig (vii) decat foarte
putin timp, de aceea miscarea lui nu poate atrage pestele decat in primele 23 min (maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printr-o metoda care adesea da roade mai bune: utilizarea viermelui in combinatie cu rama groasa sau coropisnita (ideal). Viermele este tras pe fir, iar in carlig punem coropisnita, astfel avem si miscarea coropisnitei, cat si mirosul tentant al viermelui.

  Pe cat este de prinzatoare aceasta momeala, pe atat este de greu de procurat. Cautarea lor se poate dovedi o munca foarte grea, deoarece trebuie sa crapam lemnul salciilor, cu toporul si cu ajutorul unui ic, viermii ascunzandu- se de obicei in miezul crengilor mai uscate. Insa trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca adesea se intampla accidente nedorite, cum ar fi taierea sau deteriorarea viermilor. 

   Nota: daca am taiat corpul viermelui, acesta nu mai poate fi folosit in mod optim la pescuit. Tin sa precizez ca pot fi localizati pana si in radacina salciei, sub pamant. Mai exista si varianta cumpararii lor (din magazinele in care gasim asa ceva), sau de la localnici (tot unde exista), insa pretul lor poate fi destul de mare pentru unii din pescarii sportivi: intre 15000 si 25000 bucata, depinde de marime. Daca am reusit sa procuram cateva exemplare mai frumoase nu merita sa le stricam prea usor.

  Aceasta momeala se adreseaza in special pescuitului pestilor mari, insa este preferata nu numai de "monstrii" ci si de puiet. De aceea este bine ca atunci cand plecam la pescuit sa mergem intr-un loc unde stim ca s-ar
putea afla ceea ce urmarim noi. Insa, daca vor insista si somoteii, nu este o asa mare problema, deoarece un singur vierme ne poate aduce mai multe capturi (ma refer la somn).

  Rezistenta acestei vietatii este incredibil de mare, somnul mic neputand s-al rupa sau s-al deterioreze, exceptie face insa cleanul, care chiar daca momeala este una "de export" o poate face ferfenita si nu trebuie sa fie decat un amarat de clenisor. Iar daca somnul cel mare nu s-a aratat, putem s-al cautam (cu acelasi vierme) si a doua zi. Nu trebuie decat sa-l pastram intr-un vas cu apa , insa cu tot cu carlig, pentru ca daca incercam sa scoatem viermele, acesta se va deteriora considerabil.

  Daca nu posedam viermi de marime mare, putem sa punem cate doi pe carlig, sau, cum am mai spus, s-al folosim in combinatie cu alte momeli. Daca pescuim exclusiv cu vierme (fara alta momeala), este foarte important sa lasam varful carligului afara, in caz contrar putem sa pierdem pestele, deoarece nu se va intepa la fel de bine, datorita rezistentei si elasticitatii momelii. 

  Tin sa precizez ca trebuie sa avem foarte mare grija cand fixam viermele in carlig, sa-l deterioram cat mai putin (sa nu-l "spargem"), asta fiind o incercare destul de grea, tot datorita calitatilor lui.