Pe patul de nada

marți, 23 octombrie 2012

Pescuitul crapilor pe timp rece

Pescuitul pe timp de iarna, la copca, constituie un adevarat deliciu pentru multi pescari care se inarmeaza cu 23 undite adecvate acestui gen de pescuit si luand cateva libelule pornesc spre gheata ce ascunde pestele mult visat. Pana acum vremea nu a tinut cu acesti pescari oferindu-le in schimb serioase partide de pescuit la crap, atat in balti dar mai ales in Delta Dunarii unde au fost capturate exemplare mari de crap in cursul lunii ianuarie 2001.

Intr-o zi am asistat la o discutie intre cativa pescari care povesteau ca in Delta Dunarii, intr-o
singura zi, un grup de pescari au avut ocazia sa aiba pana la 8 intepaturi/om la crap intr-un
perimetru relativ redus, din jurul unei gropi. Captura cea mare, dar nu si singura, a fost un crap de 18 kg. Momeala preferata a fost "ciorchinele" de rame rosii.
In mod similar au fost semnalate cazuri si in balti din apropierea Bucurestiului. De exemplu, la balta Frunzanesti II, carasi ca palma (200-250 g) au pus gura la libelule, la undita, fiind prinsi de bastinasii care asteptau, ca de obicei, rosioara, babusca, bibanul pesti specifici sezonului. Capturarea acestor pesti, mai putin activi in mod normal in acest sezon, se datoreaza in mod evident anotimpului foarte bland din acest an. Exista mai multe ipoteze care explica fenomenul prelungirii toamnei cu inca circa o luna doua datorita efectului de sera si a distrugerii stratului de ozon din diferite regiuni ale lumii. Este greu sa cuantificam efectul acestor fenomene grave asupra climei dar cert este ca ceva se intampla.
Interesant este ca si in ultimii doi ani au fost semnalate cazuri cand au fost prinsi la copca crapi si carasi. In toate cazurile pe care le cunoastem, pestii nu au opus rezistenta prea mare, fiind in general scosi cu destula usurinta din apa rece. Daca in iernile blande, cand temperatura este de la 1..14 C, capturarea unui crap la rama este explicabila, mai greu de explicat este comportamentul crapilor cand apa este inghetata, daca ar fi sa luam in seama statisticile mai vechi. Poate ca asistam la un proces de adaptare a acestor specii de pesti la apa rece si nu ar fi exclus sa apara pe piata lansete speciale pentru pescuitul crapilor la copca.
Asadar, stimati prieteni, daca mergeti la pescuit iarna luati-va si ceva ustensile pentru pescuitul crapului, la copca sau de la mal, pentru ca puteti avea frumoase surprize. Se pare ca, din acest punct de vedere, iarna e ca vara.

Fir intins.

Autor: Pescuitul.ro, no date

Despre simturile pestilor

Vazul
Ochiul pestelui are structura asemanatoare ochiului omenesc, fiind insa fara pleoape.Cristalinul este sferic si neacomodabil in raport cu raport cu distantele, acest neajuns, impreuna cu diminuarea luminozitatii, cu adancimea si cu gradul de tulburare al apei, reduc acuitatea vizuala la pesti. Acuitatea vizuala depinde si de dimensiunea ochilor : Somnul si anghila, cu ochi disproportionat de mici sunt printre cei mai "miopi". Retina percepe satisfacator unele culori elementare. Pestii pot face distincie intre diferitele forme ale obiectelor. Campul vizual este foarte mare, dar vederea binoculara se reduce la un unghi foarte mic si se mareste intrucatva prin micile deplasari alternative, laterale ale capului pestelui in miscare. Privind in sus, pestele percepe si imagini din mediul aerian, cand suprafata apei este linistita.

Auzul
Pestii nu au urechea interna si medie, de aceea ei nu percep sunetele, dar reactioneaza la
variatiile lor de intensitate si tonalitate. S-a dovedit ca pestii emit ei insisi sunete, fie pentru a-i speria
pe dusmani, fie in timpul reproducerii pentru apropierea sexelor. Sursele de emisie a acestor sunete sunt : vezica inotatoare, radiile inotatoarelor pectorale, dintii faringieni sau maxilari.

Mirosul si gustul
La pesti, aceste simturi dispun de organe separate. Gustul este perceput de nodulii senzoriali
implantati in buze si pe cerul gurii, sau chiar pe intreaga mucoasa a cavitatii bucale. Senzorii
olfactivi sunt grupati in mici cavitati, fara legatura cu cavitatea bucala, dar comunicand cu exteriorul, prin doua canale la unele specii, ce permit formarea unui curent permanent de apa, ca la stiuca si scrumbia de Dunare. La mreana, crap, lin, biban si guvid, orificiul exterior are un fel de cornet care inlesneste formarea curentului de apa.

Simtul tactil
Simtul tactil nu lipseste la pesti. Ei dispun de noduli senzoriali raspanditi in piele, mai ales
in zona capului, ale caror celule percep temperatura si variatiile ei, iar altele presiunea. Unele specii sunt dotate cu organe tactile foarte sensibile mustatile; somnul si chiar crapul percep natura obiectelor intalnite, pipaindu-le cu ajutorul lor.

Perceptia laterala
Exista, in plus la pesti, un simt deosebit al perceptiei, caracteristic numai lor si important
pentru orientare. Organul acestui simt este linia laterala, care la anumite specii are aspectul unei linii
mai colorate, desenata punctat de-a lungul flancurilor. In afara orientarii generale, linia laterala permite localizarea prompta a prazii (pentru rapitori ), fie a eventualilor dusmani si, in acelasi timp, evitarea unui obstacol marunt, prin inregistrarea ecoului reflectat al vibratiei provocate de miscarea pestelui.

Autor: Laurentiu Dumitru, oct. 2001, Iasi