Noutati din lumea firelor

  Noutate (nu atat de noua) in lumea firelor. Dupa Berkley Trilene SensiThin urmeaza Berkley Trilene Sensation. 

  La pescuitul rapitorilor, multi pescari prefera sa foloseasca noile fire multifilament, impletite sau lipite (braided sau fused), pentru ca ofera o serie de avantaje. Mai exact:

• raport extraordinar intre diametru rezistenta la rupere (diametru mic, rezistenta mare) 
• firul se scufunda mai bine, 
• e mai usor de folosit in conditii cu vant puternic (diametru mic, rezistenta mai mica la vant);
• elasticitate zero sau aproape nula (factor de elongatie zero aproape zero) de unde deriva 
• sensibilitatea crescuta, 

  Astfel de fire sunt indicate pentru pescuit la adancime (de la 6-7 metri in jos), muscatura salaului fiind uneori greu de sesizat chiar si in conditii optime adica apa relativ mica (2-3 m) si lipsa vantului. Salaul este binecunoscut ca avand o muscatura destul dificil de detectat.

• un alt avantaj al superfirelor ar fi rezistenta crescuta la efectul razelor ultraviolete (superfirele nu sunt afectate, imbatranesc mult mai greu), deci rezista mai bine in timp. 

  Desi aici intervin unele neajunsuri:

•  firele se scamoseaza repede (rezistenta la frecare nu este foarte mare), 
• stratul protector deteriorandu-se rapid, 
• deci dispare si culoarea. Unii pescari folosesc markere speciale pentru a (re)colora primii metri de fir, cei care sunt supusi frecvent agresiunilor factorilor de mediu. S-au incercat diferite acoperiri (tip "camasa") pentru a proteja miezul realizat din fibre polietilenice de dimensiuni micronice, unele au avut succes, altele nu. 

  Se pare ca printre cele mai bine realizate fire se numara Cabela's Ripcord Si, Tuff si PowerPro. De asemenea, astfel de multifilamente sunt folosite pentru pescuitul in conditii grele vegetatie submersa din abundenta unde riscul agatarilor creste si unde o stiuca intrata in bradis este pe jumatate pierduta. Totusi, am intalnit destui pescari de rapitor care prefera batranul si totusi mereu tanarul monofilament, continuand sa faca in ciuda superfirelor. Unul dintre acesti pescari sunt chiar eu. Pur si simplu, nu m-am putut adapta multifilamentului, desi am incercat in cateva randuri.

  In primul rand, lipsa de elasticitate a firului trebuie compensata prin ceva. Acel ceva este o lanseta cu actiune mai lenta, una moderat rapida sau una moderata. Am avut rateuri la salau, pescuind la jig atat pe fund cat si intre ape, desi am folosit o lanseta cu varful foarte moale. Am scapat pesti. De ce? Intepam foarte rapid, firul n-avea elasticitate si smulgeam jigul din gura pestilor. M-am controlat si la urmatoarele muscaturi am intarziat pret de o secunda intepatura, dupa care am intepat. N-am mai pierdut pestele. Am mai pierdut pesti in dril.
  Mai tarziu in aceeasi zi, dupa o perioada fara prezentari, am dat din nou de un banc de salai la primul atac, intepat rapid, rateu. Deja ma enervasem. Recunosc, imi era destul de greu sa-mi controlez reflexul de a intepa la simtirea muscaturii (desi uneori intarziam special, cand simteam atacul scurt, indecis, pentru ca imediat sa urmeze atacul decisiv). Ajuns acasa, am scos multifilamentul de pe tamburi si l-am facut cadou unui coleg. Ce-am invatat din asta? Are si elasticitatea rolul ei. Un rol foarte important in momentul inteparii cat si in timpul drilului, lanseta nu este altceva decat un element elastic care absoarbe socurile.  

  Monofilamentul standard are elasticitate, fiind la randul lui supus unor elongatii si preluand in consecinta o parte din socuri. Folosind multifilamentul, nu mai avem elasticitate pe fir, toate socurile fiind direct suportate de lanseta si mulineta. Lanseta se poate rupe, mulineta se poate strica... asta in cazuri in care se forteaza excesiv. Disparand elasticitatea firului, lanseta trebuie sa faca singura fata luptei cu pestele pestii pot scapa mai usor, deoarece socurile se resimt mai puternic, rana produsa de carlig  largindu-se cu rezultat direct in pierderea luptei.
  Am vazut pescari care foloseasu multifilament pe o lanseta cu actiune rapida. I-am vazut insa dand si destule rateuri. Intra-devar, raspunsul la intepare este maxim, insa dupa aceea, daca ai intepat pestele, cred ca drilul trebuie executat foarte sigur si rapid, pentru a nu elibera pestele inainte de vreme. Iar in conditii de concurs (nu e cazul aici), fiecare peste scapat te indeparteaza tot mai mult de podium.
 
 Ce m-a facut sa recurg la "avantajele" multifilamentului? Pescuiam pe apa adanca 6-8-10 metri, vara. Soare, salaii la fund, pe 6-7-8 metri, sa se fereasca de soare. In acea zi, am reusit sa gasesc zona cu salai, dupa incercari nereusite in locurile cele mai cunoscute, recunoscute si recomandate. Atacurile asupra pestisorului de cauciuc siliconic montat pe jig se simteau destul de estompat. Imi trebuia destula concentrare sa simt
atacurile. La un moment dat, o "tacaneala" scurta... pauza... n-am intepat... a urmat acelasi gen de atac, insa ceva mai lung. N-am mai ezitat. Am intepat imediat. Lanseta se incovoiase. Dupa un dril scurt de doua-trei
minute, ridic salaul de pe fund, il vad intepat pe dinafara, jigul in coltul gurii, intr-o pielita (destul de tare, ca altfel nu-l scoteam). L-am scos cu minciogul. Trei kilograme. Cum pana atunci eliberasem toti strapazanii de 500-800 gr, tinand doar unul de aproape 1.5 kg, l-am tinut si pe cel de 3 si am continuat sa eliberez tot ce am prins dupa aceea. Eram totusi nemultumit de cele cateva rateuri (din cauza mea) si de lipsa de sensibilitate a firului. N-am avut nici un atac pe care sa nu-l detectez. Insa vroiam mai multa sensibilitate. Astfel, a
doua oara, m-am dus cu multifilamentul. Si desi am avut destule prezentari, am avut si destule rateuri. In cele din urma, am gasit o solutie foarte viabila, cel putin pentru mine.

  Exista pe piata un monofilament al firmei Berkley, si anume Trilene SensiThin. Fir de nailon, insa cu  elasticitate redusa / controlata cred ca avea un factor de elongatie cu 50% mai mic decat cel al monofilamentelor normale. Il cunoasteam demult, insa nu-l incercasem pana atunci. Culoarea transparenta nu m-a deranjat. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca firul era destul de sarmos, avea si memorie. Pentru mine, care folosesc sistemul baitcasting (mulineta cu tambur rotativ) firul relativ tare reprezenta un neajuns. L-am
folosit de doua ori, nu mi-a placut, am renuntat. E adevarat, detectam mult mai usor muscaturile, simteam mai bine fundul lacului, denivelarile, insa trebuia sa ma concentrez pe lanseu ca sa nu fac peruci. Deci, destul de incomod, exact ceea ce urasc la ansamblul mulineta-lanseta-fir.
 
  Am revenit la firul cu care dadeam de obicei Berkley Trilene TS (Tournament Strength), culoare fotocromica deasupra apei devenea usor fluo, sub apa se "camufla" in mediul inconjurator, devenind aproape invizibil. Nu e chiar ca florocarbonul, al carui indice de refractie este egal sau mai mic decat cel al apei, firul devenind astfel "invizibil" pentru pesti, insa mie mi se pare cel mai bine echilibrat monofilament de pe piata, din punct de vedere al calitatilor cumulate.
 
  Desi cam tarziu (mai bine decat niciodata), ajung si la subiectul principal al povestirii de fata. La sfarsitul anului trecut, firma Berkley a lansat un nou fir monofilament cu elasticitate redusa, Sensation pe numele lui, despre care se spunea ca ar fi mai bun decat restul firelor omoloage. L-am comandat din SUA. L-am
primit si, inainte de a-l folosi, pot spune ca este mai flexibil, mai moale decat predecesorul sau, SensiThin. Dupa ce sustin cei de la Berkley, are un factor de elongatie si mai mic decat cel prezentat de SensiThin, are caracteristici de lansare mai bune decat firul concurentei (Stren Sensor), e mai usor de controlat (ceea ce ma intereseaza), adica e maniabil si e mai rezistent. Eu mi-am luat o rola de 330 yarzi de 10 lbs. (aprox. 4.5 kg rezistenta la rupere), la un diametru de 0.11 inci (0.27 mm). Initial, m-am gandit ca este vorba despre o versiune imbunatatita a vechiului SensiThin.
  Cautand pe Internet, am dat peste expunerea unui pescar american pasionat, care avand cunostintele necesare, a testat ambele fire. Tot ce pot sa fac este sa incerc sa va traduc / adaptez pe cat posibil testele si rezultatele facute de acesta. Si el banuia noul Sensation ca fiind de fapt vechiul SensiThin, imbunatatit. Concluzia lui este ca noul Sensation nu este o varianta imbunatatita a lui
SensiThin ci este un fir complet nou, cu proprietati mai bune, deci o alta mancare... de peste. Mai delicioasa, sper eu. Sa vedem, asadar:
  Deoarece am folosit in cateva randuri SensiThin, pentru diverse aplicatii, eram curios sa aflu daca Sensation era chiar un produs nou sau nimic altceva decat o varianta a vechiului SensiThin, imbunatatita si prezentata intr-un ambalaj nou. Ceea ce-mi place la cele doua fire este faptul ca ambele sunt monofilamente cu elasticitatea redusa, un compromis viabil intre monofilamentele standard si superfire. Singurul dezavantaj ale acestor monofilamente cu elasticitate redusa este reprezentat de lipsa de suplete sau mai bine zis de gradul de rigiditate mai mare care le caracterizeaza. Adica, sunt cam "sarmoase".
  Comparand cele doua tipuri de fir (de 20 lbs.), am testat anumite proprietati mecanice si am gasit cateva diferente semnificative. Modulul tensil mediu al firului SensiThin se situeaza in jurul a 4,3 Gpa (Gigapascali), in timp ce noul Sensation are o valoare cu aproape 12% mai mica, in jur de 3,8 Gpa. Rigiditatea masurata, in
tensiune, a fost de 44.535 N/m pentru SensiThin si aproape 38.148 N/m (cu 14% mai putin) pentru Sensation. Exista o diferenta mica dar masurabila intre diametrele celor doua fire SensiThin are 0.443 mm in timp ce Sensation are o medie de 0.435 mm." Mai departe, este explicata metoda de calculare a rigiditatii, trec peste, deoarece nu gasesc termenii echivalenti si oricum nu mi-a placut matematica prea mult.

  Revenim: "(...) Un alt rezultat foarte interesant: Sensation are o valoare de amortizare (damping value) de 3534 N/m in comparatie cu 1274 pentru SensiThin. Asta depinde si de rata la care materialul este deformat (strain rate), insa un factor de amortizare cat mai mare inseamna un fir mai rezistent deci Sensation pare mai rezistent. Proprietatile mecanice sunt indeajuns de diferite pentru a concluziona ca aceste fire sunt facute din materiale diferite... probabil nailonuri diferite sau amestecuri / aliaje de nailon. O rapida verificare a punctului de topire confirma ca SensiThin se topeste la aprox. 190 de grade C iar Sensation la o temperatura mai mare:210 grade C. Nu ca v-ati apuca vreodata sa topiti cele doua materiale, insa este un test folositor
pentru a vedea daca sunt aceleasi materiale sau nu.

 Acestea fiind spuse, as concluziona ca firul Sensation este produs dintr-un nou material, cu proprietati imbunatatite. Ar trebui sa fie un monofilament mai rezistent si mult mai usor de controlat decat predecesorul sau, SensiThin. Cu prima ocazie, o sa testez si eu firul, cu succes sper, si o sa va spun si parerea mea. La prima vedere, mi se pare mai mult decat OK si chiar mai moale decat Stren Sensor si vechiul SensiThin. Mi-am luat si o rola de Sensor (acelasi diametru, aceeasi rezistenta la rupere) pentru a putea testa ambele fire, in paralel. Cel putin mie, care nu ma pot adapta multifilamentului, acest compromis echitabil intre multi si monofilamente imi pare o solutie foarte buna. Imi amintesc cum imi imaginam eu odata ce bine ar fi daca cineva ar inventa multifilamentul cu elasticitate controlata (nu zero!), care sa fie o imbinare perfecta a celor mai dorite caracteristici si anume: rezistenta mare la rupere, diametru mic si elasticitate controlata (sa zicem cam cu 50% mai mica decat a monofilamentelor standard). Pentru ca acest lucru nu se poate deocamdata (sau nu se doreste, cine stie?), iata ca avem acum solutia "in oglinda": un monofilament care chiar daca nu este la fel de rezistent precum superfirele, are o elasticitate redusa si, foarte important, este maniabil, mai usor de controlat decat predecesorii sai.
  Recomand pescarilor de rapitor care, asemenea mie, nu se inteleg cu firele multifilament, sa incerce acest monofilament nou, daca au ocazia. E posibil sa reprezinte o solutie destul de buna calea de mijloc intre monofilamentele standard si superfire. Pentru mine inclin sa cred ca este. S-ar putea s-al aduca si distribuitorul produselor Berkley in Romania sau se poate comanda din Cabela's sau / si Bass Pro Shops prin cei care fac astfel de comenzi.

Andrei Zabet Bucuresti, febr.2002 

Pescuitul pe timp de vant

  Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si momeala.
  

Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de ploaie). 

  Insa vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cind vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste. Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului
transformind-o in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint veti dori sa
aveti noroc de vint. 

  Pe timp de vint s-a constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului. Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare:

• sa aflam directia si intensitatea vintului. 
• In continuare este necesar sa determinam efectul vintului pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stingadreapta).

Acesta este indicatorul fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adincime care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna cind avem de-a face cu vintul.

  

  De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom analiza acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf subtire.

Vint din spate
  In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului.

Vint din fata
  In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata prea tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg. Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cit mai lunga.

Vint din lateral
  Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii
 Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca. 5 cm) si supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic.

Articol oferit de IANCU Horia si BARZOIANU Dan din Bucuresti

– iul. 2000

Legea lui Bernoulli si pescuitul

  Nu de putine ori am avut ocazia sa auzim de la colegii pescari, la o partida de pescuit, expresia "Domn'e azi nu cade nimic. Au miscat apa azi noapte!" si sa constatam ca omu' avea dreptate. Ieri pestele a muscat si azi nimic daca au muscat 2-3 carasei. Si se pune intrebarea ce se intimpla ?

  Pestele, ca mai toate vietuitoarele subacvatice, au dezvoltate alte simturi in raport cu noi care ne bazam aproape exclusiv pe vaz si auz. In cazul vietii subacvatice se pare ca primeaza alte simturi dar toate acestea, cel putin in prezent, ramin simple ipoteze mai mult sau mai putin inspirate. Totusi, observatiile empirice au condus la ideea ca, alaturi de liniile cimpului gravitational, presiunea hidrostatica are un rol deloc de neglijat in viata si comportamentul pestilor de apa dulce. Sau, ca sa fim mai expliciti, variatia presiunii la adincimea de hranire, de odihna etc. a pestelui influenteaza comportamentul acestuia ca si ceata in cazul vietuitoarelor terestre. Singura explicatie nu poate fi decit dezorientarea pestelui si scaderea apetitului acestuia. 

  Si toate acestea au doua cauze fundamentale: variatia presiunii atmosferice si miscarea apelor de catre paznici si administratori. 

  

  Ca o scurta paranteza, presiunea la o anumita adincime in apa se compune din presiunea atm. si presiunea hidrostatica data de greutatea apei la adincimea respectiva. Vom neglija aici legea lui Arhimede sau presiunea hidrodinamica, toate acestea intrind intr-o constanta generala... si am obtinut legea lui Bernoulli pentru pescuit care spune ca daca apa scade cu un anumit nivel iar presiunea atm. creste spre anumite valori pestele se simte bine si juvelnicul nu mai ramine gol. In ambele situatii, atit presiunea atm. cit si miscarea apei sunt pentru noi variabile exogene adica cu natura si cu paznicul nu te pui. Nu ne ramine decit sa asteptam si sa speculam vremea si nestiinta paznicilor si totul va fi O.K..

  Teoria de mai sus am verificat-o in practica doi ani la rind pentru crap si caras si va spun ca merge ceas. Si ca sa nu fiu egoist fata de dvs., am sa prezint in tabelul de mai jos corelatia dintre variatia presiunii si variatia nivelului apei cu speranta ca nu vor fi printre cititorii nostri acei administratori de balti care tolereaza braconajul dar ne misca noua apa.

  Retinem cifra magica "13.5" care zice ca daca presiunea atm. creste cu 1 mmHg atunci apa trebuie sa scada cu 13.5 mm pentru ca pestele sa ramina linistit. Vom retine ca o variatie de 2 mmHg/zi respectiv o variatie cu pina la 27 mm/zi a nivelului apei, in conditii normale si nu mai mult de trei zile, sunt tolerate de peste. Daca efectul celor doua se cumuleaza in mod negativ atunci totul ramine pe seama norocului.
In speranta ca micul exercitiu o sa va fie util la pescuit va salut si va urez in continuare "Fir intins!"

Autor: Dumitru Georgica, sept. 2000,  Vasilati, Calarasi 

Captura gigant! Somn de 90 de kg

http://observator.a1.ro/social/Captura-gigant-Somn-de-90-de-kg_6313.html

  Cativa pescari din Mehedinti au prins ieri un somn de 90 de kilograme. Bucurosi nevoie mare, oamenii s-au grabit sa expuna pestele in strada in cautarea clientilor. Trecatorii s-au holbat la captura dar nu au putut sa cumpere nicio bucatica de peste deoarece pescarii au vrut sa-l vanda intreg.

Comportamentul crapilor

Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranire. Alte particularitati

  Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.

  Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari.
Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. 

  Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de
hrana. 

  Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru c-ai facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 23m de locul primei agatari.

  Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. 

 Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. 

  

O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.

  O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp.
Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.

  Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-amgandi:

• Mananca pesti morti, 
• gunoaie aflate in descompunere, 
• gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. 
• Malul (namolul) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el pleaca din zonele cu mult mal in care se degaja metan spre acele zone cu apa oxigenata. 
• Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. 
• Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se baricadeaza la timp. 
• Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de carne, de peste, biscuiti pentru caini).
• Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca bine atat in anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se pregateste sa intre in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie.

 Caderea primei brume anunta ca am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada
se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula este valabila in special pentru crapii romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno. Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa.

  Daca este privat de hrana sau vremea este capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. 

 In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult.Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea.

  

  Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici
rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.

  Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. 

  Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii salbatici care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar si batranii. 

  Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima.  

  Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par.
  

Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu
este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.

Autor: Neagu Ion, no date