Pescuitul stationar al pestilor mari

  Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant.

  Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime).

  Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii mari.

  Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile.

  Pentru a mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit, este necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield, este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este foarte putin influentata de valuri. In afara grupului de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta hrana crapul, platica, babusca mare, linul). Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii.

  In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi.

  Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula mare are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata. Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace. Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o nada mai inchisa la culoare.

  Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada, si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15 bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa fiecare “curgere “ a carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii vor cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari.

  Culoarea nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense permit selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa, puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei mari.

  Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera.

  La un apetit mare…momeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un rateu.

Articol preluat

Calendarul pescarului

  Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul, platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate in consideratie indicatiile acestui calendar.


  IANUARIE
  Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca, cu functiile vitale reduse la minimum. Indiferent cat de frig ar fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este de min. 4 C (pentru un lac cu cel putin 2 m adancime sau chiar mai putin) datorita anomaliei pe care o prezinta densitatea apei in raport cu temperatura (densitatea maxima corespunde lui T = 4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi, in zilele insorite sau de moina, pescuitul poate da rezultate atat la copca cat si in apa libera.

• Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si mai ales libelule (viermi rosii de namol);
• Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la pestisor viu sau mort "jucat", ori dandineta, langa palcurile de stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp friguros, sansele sunt slabe; sunt indicate naluci mici, oscilante, care permit o recuperare lenta;
• Carasul- se poate prinde la copca cu libelule, viermusi, rame;
• Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul apei, in locurile cu curent slab. In lacuri putin tulburi se pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat, intestin de pasare, maduva de vaca; 
• Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe fund;
• Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse la soare si adapostite;
• Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu rame mici, pe fund, in raurile inca libere;
• Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de pescuit excelente), la cocolos de paine, viermusi, rame;
• Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata;
• Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori cu dandineta. In apa libera la lanseta cu naluci, recuperate foarte incet deasupra fundului si pe langa maluri, insistandu-se mai mult in acelasi loc.

  La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rame.


  FEBRUARIE
   In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica, adapostite de vanturile din nord si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu naluci mari, oscilante, recuperate lent in apele putin adanci pe langa perdele de stuf.

• Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii ianuarie;
• Bibanul- cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri, radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat;
• Carasul -se pescuieste cu libelule, rame, viermusi;
• Cleanul- cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine de pasari;
• Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in lacurile linistite, cu rama rosie, la fund;
• Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere recuperate incet;
• Mreana- cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei;
• Pentu scobar si salau - idem ianuarie;

  La mare se pot pescui guvizi.


  MARTIE
  Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si intensitatii vantului, precum si a nivelului, limpezimii si culorii apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si adapostite. Se obtin rezultate bune la pescuitul lansat.

• La avat -se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si naluca mica, rotativa alba, intre ape;
• Babusca si obletul -incep sa se prinda normal, in zilele frumoase si cu paste (mamaliga, paine);
• Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La lanseta cu naluci mici, de preferat rotative;
• Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu adevarat activi decat in aprilie, pot fi prinsi si in aceasta luna, cu momeli animale (rame, buchet de viermusi sau libelule) pe fund, la apa putin adanca;
• Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in februarie, decat atunci cand raul este la nivelul normal. Uneori musca pe fund la rama, sorici de porc, branza topita;
• Mreana -se prinde foarte rar, la rama, branza topita;
• Rosioara- catre fund, cu libelule si viermusi;
• Scobarul- cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii, paine;
• Somnul de talie mica la rama;
• Salaul -cu peste viu, destul de frecvent;
• Stiuca -se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu naluci recuperate incet;
• Vaduvita -cu momeli animale, la fund, pe langa arbori cazuti si alte ascunzatori;

  La mare - guvizii.


  APRILIE
  In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti pestii datorita cresterii temperaturii apei, aparitiei vegetatiei subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul intra in prohibitie.

• Pentru avat- ramane valabila valabila remarca facuta la luna precedenta;
• Babusca si obletul continua sa prefere libelula, viermusul de carne dar incep sa cada si la paste (mamaliga, paine);
• Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La lanseta se obtin rezultate de-a lungul perdelelor de stuf si in coada lacurilor si iazurilor;
• Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la suprafata apei. Continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi ...). Crapul mai cade si la mamaliga;
• In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig triplu;
• Mreana prefera inca branza topita;
• Rosioara se prinde bine cu libelule, viermusi;
• De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate;
• Somnul mic musca la rama in apele curgatoare;
• La salau se obtin unele rezultate la peste viu;
• Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci.

  La mare - guvizi.


  MAI
  In aceasta luna pescuitul este de regula oprit.
  La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie.


  IUNIE
  In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta luna este una dintre cele mai bune perioade de pescuit. Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei. Totusi, instabilitatea barometrica din aceasta perioada provoaca si numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele.

• Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate incerca si cu musca artificiala la marginea suvoaielor;
• Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine, mamaliga);
• Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura incalzirii apei;
• Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin vegetatia subacvatica in plina dezvoltare;
• Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte, acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si paroase, rosii si negre, greieri, lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese;
• Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant, lipitori cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai ales greiere (momeala indicata pina in septembrie);
• Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
• Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
• Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
• Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
• Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale si seara;
• Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca;
• Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi si carabusi.

  La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi. Barbuni, la mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.


IULIE
  In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale zilei. La pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai eficace.

• Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal;
• Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si libelule;
• Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative;
• Carasul- la rame rosie, mamaliga;
• Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii, racusori, rame albe sau negre;
• Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni;
• Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat;
• Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant;
• Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga;
• Obletul - la viermusi, paine, musca de casa;
• Platica - cu boabe de grau, paine, paste;
• Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
• Linul- la coada de rac, rame groase de pamant;
• Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele zilei;
• Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
• Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori- mai rar in rauri;
• Salaul- la peste viu si la bucata de peste;
• Stiuca - la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci;
• Mihaltul- rar, in bulboane, la fund;
• Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si paste.

La mare - ca in iunie cu mentiunea ca nu se mai prinde calcan.


  AUGUST
  Si in aceasta luna pescuitul da rezultate tot in primele si ultimele ore ale zilei, in apele statatoare; cand lipsa de oxigen este mai accentuata capturile sunt rare.

• Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci mici, rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca naturala sau artificiala;
• Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine;
• Bibanul si stiuca - idem luna iulie;
• Carasul- la mamaliga, rame, viermusi;
• Cega - idem iulie;
• Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in spatele diferitelor obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie, poate fi scos cu un buchet mare de viermusi;
• Crapul - idem iulie;
• Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii, boabe de grau si viermusi ori mici rame, viermusi si rame la un loc;
• Mihaltul - idem iulie;
• Mreana - la cuburi de branza si la greier;
• Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata;
• Rosioara, scobarul, somnul, stiuca, vaduvita- ca in luna iulie.

  La mare - rezultate foarte bune la pescuitul la stravizi, cambula. In rest ca in luna iulie.


  SEPTEMBRIE
  Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se refugiaza in ape adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens. Pescuitul da roade mai bune pe o perioada mai mare din zi. La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se obtin dupa ridicarea cetii de dimineata iar in a doua jumatate a lunii momelile animale incep sa fie superioare celor vegetale. Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta pentru pescuitul cu musca artificiala.

• Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si muste;
• Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii;
• Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase cad la naluci mici si rotative;
• Carasul-la rama, viermusi, mamaliga;
• Cega - idem iulie;
• Cleanul- vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai ales la marginea curentului din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc insecte, fructe;
• Crapul - in aceasta luna prefera bobul de porumb cu lapte (crud) si mamaliga, perioada favorabila dupa amiaza;
• Linul si platica- la inceputul lunii la paine si boaba de grau, apoi la boaba de grau cu viermusi, iar mai tarziu la buchet de viermusi;
• Lipanul - cu muste scufundate;
• Mihalt - ca in lunile precedente;
• Mreana - branza topita, greieri; se mai pot folosi viermusi, coropisnite, lipitori;
• Morunasul -prefera ramele;
• Obletul -se prinde frecvent dimineata la libelule, viermusi, musca de casa, paste;
• Rosioara- la rame, viermusi, grau, paine;
• Scobarul - se prinde bine la paine, rame, coropisnite;
• Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute, rame, lipitori;
• Salaul - aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca, intinsuri de nisip unde se pescuieste cu tipari, bucati de peste, larve de rusalii, rame;
• Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in ultima parte a lunii;
• Vaduvita - merge la apa mai adanca, la momeli obisnuite si in plus la naluci mici, riotative;

  La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul, zarganul, chefalul si mai ales guvizii; incepe sa se pescuiasca scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu pluta, folosind ca momeala hamsia.


  OCTOMBRIE
  Desi vremea se raceste, temperatura apei este in general superioara celei atmosferice. Pestii raman inca activi, hranindu-se inainte de a intra in iarna. Totusi, in comparatie cu luna septembrie, pescuitul la stationar scade in intensitate. Acum pestii trebuie cautati in locurile insorite iar momelile animale sunt preferate celor vegetale. Pescuitul cu lanseta este foarte fructuos indeosebi pentru stiuca si biban.

• Avatul - se prinde mai bine in prima parte a lunii, apoi mai rar la naluci mici rotative;
• Babusca si obletul la viermusi si libelule;
• Bibanul la rame si naluci;
• Carasul la rame, viermusi si mai rar la mamaliga;
• Cleanul se gaseste la adancimi mai mari si merge la cuburi de branza topita;
• Crapul, linul si platica incep sa prefere momelile animale; in balti si iazuri mai mananca si momeli vegetale;
• Mreana - se prinde inca bine cu svaiter. Daca apa este limpede, merge si buchetul de viermusi si larve de rusalii. In apa tulbure rama grasa, alba si rosie sunt momelile preferate;
• Obletul se prinde bine cu viemusi si libelule;
• Rosioara prefera viermusi, libelule;
• Scobarul ofera in acest anotimp un pescuit rodnic la momeli vegetale si animale;
• Somnul mananca din ce in ce mai putin; tipari, broscute, rame;
• Salaul se prinde la aceleasi momeli ca si somnul dar mult mai frecvent;
• Stiuca merge foarte bine la peste viu si la naluci;
• Vaduvita - idem septembrie;

  La mare  - se pescuieste satisfacator la chefal mic, scrumbie, guvizi, lufar, scrumbie albastra.


  NOIEMBRIE
  In aceasta perioada pescuitul da cele mai slabe rezultate in an. Totusi, in acesta perioada sunt posibile surprize la rapitori. La pescuitul stationar se folosesc momelile animale ca libelule, viermusi, rame. La pescuitul lansat se folosesc naluci si ascilante recuperate incet.

• Babusca si obletul, in apa limpede, se prind cu libelule si viermusi;
• Bibanul - in apa tulbure cu rama mare, apoi cu peste viu, naluci rotative mici, dandinete;
• Cleanul si mreana - la fund cu rama alba;
• Scobarul - ca in octombrie;
• Stiuca se da bine la peste viu, mai ales in balti si cu lanseta la peste mort, in montura si naluci recuperate lent.

  La mare se pescuiesc: chefal mic, guvizi.


  DECEMBRIE
  Pestii sunt retrasi la adancime, in namol, unde temperatura ramane constant 4 C.

• Babusca, obletul se pot prinde rar la apa libera si mai bine la copca, cu sange, libelule, viermusi;
• Bibanul - cade bine la copca, mai ales imediat ce ingheata apa, cu pestisor viu, dandineta. Mananca si rame, viermusi, libelule insa mai slab ca in noiembrie;
• Carasul - la copca rar, cu libelule, viermusi;
• Cleanul - la apa adanca, cu pluta sau la fund, cu sange inchegat, intestine de pasare, rame rosii, pesti vii, paine;
• Mreana- cade rar la rama, meduza de roca;
• Scobarul- ca in noiembrie;
• Stiuca da rezultate la copca, cu peste viu si dandineta, precum si in apa libera si adanca, cu naluci recuperate lent.

  La mare - guvizi.


CONCLUZII:

1.   Pentru pestii pasnici, se observa ca momeala este in general preferata in functie de varietatea de hrana naturala specifica anotimpului respectiv; astfel vara predomina momeala vegetala iar in rest cea animala.
2. Perioada cea mai favorabila de pescuit este cea cu temparatura apei cea mai apropiata de temperatura optima de hranire a speciei respective de peste.
3. De la an la an pot fi intalnite si abateri de la datele prezentate mai sus, dar cazurile raman totusi in categoria exceptiilor.

Influenta astrelor asupra pestilor

1. Cele mai bune zile de pescuit sunt in perioada de Luna Noua sau Luna Plina! Cu cat ne aflam mai aproape de aceste momente, sansele pentru o partida buna cresc simtitor!
2. Cea mai buna luna pentru pescuit, in care efectul mareeic este cel mai mare datorita micsorarii distantei pamantului fata de soare, este in luna Iunie.
3. Perioadele de timp in care sansele se maresc, este in apropierea orelor sunare ( 2 ore dupa inceputul Solunarei Majore, respectiv 1 ora dupa Solunara Minora).
4. Daca aceste momente coincid cu rasaritul si apusul soarelui, sansele se maresc simtitor, mai ales daca sunt in perioada de luna plina sau luna noua. Succesul maxim poate avea loc daca aceste momente coincid si cu rasaritul/apusul lunii !!! Aceste perioade sunt proprii recordurilor.

  Dar aceste tabele nu reprezinta o cutuma. Oricine stie ca sunt si alti factori care determina sansele in pescuit. O racire brusca a vremii determina o inactivitate in hranirea pestilor si deplasarea acestora spre locuri mai adanci. Nu mai vorbim si de calitatea apei, aceasta fiind un factor hotarator in prezenta pestilor.... Daca presiunea atmosferica stagneaza, sau este in crestere, fiind combinata si cu o temperatura favorabila ( temperatura ambianta cu cca 1-5 grade mai mare ca cea a apei) un raspuns pozitiv al pestilor in peroadele solunare este asteptat.

Articol preluat

Auzul si vazul pestilor

  De multe ori avem surpriza sa fim atentionati de pescari sa nu facem zgomot sau sa ne ferim sa nu fim vazuti de pesti. Daca noi vedem un peste, ne vede oare si el pe noi ?

  Vizibilitatea in apa depinde de transparenta acesteia. Primavara, cand razele soarelui incep sa patrunda mai adanc in apa, se dezvolta numeroase specii de microorganisme si plante care coloreaza apa intr-un verde cenusiu care reduce vizibilitatea. Din acest motiv, pestii in general sunt miopi, neavand nevoie sa vada la distante mari. 

  Intr-o apa limpede, distanta la care poate sa vada un peste poate sa varieze intre 6-8 m. Odata ce apa isi pierde din limpezime aceasta distanta nu depaseste 1-2 m fiind distinse doar formele. Pe de alta parte este cunoscut ca diferenta de densitate dintre aer si apa este foarte mare, aparand fenomenul de refractie ce micsoreaza unghiul optic; astfel corpurile aflate pe mal se vad din apa cu circa 30 % mai mici. De remarcat ca pestele sesizeaza mai degraba corpurile aflate in miscare decat pe cele stationare datorita acuitatii vizuale scazute a acestora, mai ales pe timpul verii. 

  

  Cat ii priveste pe oameni, obstacolele date de interfata apa-aer si reflexiile puternice ale luminii pe aceasta pot fi depasite intr-o oarecare masura folosind ochelarii polaroizi, care au lentilele special tratate astfel incat sa permita separarea si filtrarea razelor solare polarizate vertical si orizontal, reducand de regula componenta verticala. Verificarea acestor ochelari se poate face simplu privind un afisaj cu cristale lichide, observandu-se

disparitia imaginii prin rotirea ceasului cu 90 grade intr-un plan normal la directia privirii. 

  Trebuie sa subliniem ca anumite specii de pesti sunt nyctalopi (somn, platica, salau...), care pot sa vada bine si in ape intunecate. O acuitate vizuala mai buna o au pestii rapitori, mai ales cei ce vaneaza in ape transparente. Recordul, la capitolul acuitate vizuala, il detine cleanul in apele limpezi.

  Concluzia finala este aceea ca pestele nu poate vedea un pescar la distante de peste 7-8m, aflat pe mal, nefiind necesara camuflarea speciala a acestora. Pentru pescuitul in ape limpezi, mai ales la clean, camuflajul se poate dovedi foarte util.

  Daca pestii nu vad foarte bine inseamna ca au auzul dezvoltat ? Ei comunica prin infrasunete si ultrasunete. Sunt numeroase speciile de pesti care sunt atrase de zgomote de anumite frecvente (cloncul pentru somn). Acest mod de a comunica este foarte interesant dar putin studiat. Orice studiu privind auzul pestilor trebuie sa aiba in vedere diferenta dintre viteza sunetului in apa si respectiv in aer, aflate intr-un
raport de 4:1. 

  Tinand cont de interfata apa-aer care actioneaza ca un reflector, s-a constatat ca, atunci cand vorbim, energia vibratiilor (sunetul) se pierde intr-o mare masura fiind tranformate in unde de suprafata si nu transversale (care ajung la peste). Din acest motiv pestii nu ne aud cand vorbim. In contrast cu acest lucru, sunetul produs prin lovirea unor obiecte aflate in apa (barca, suportul pentru lansete, trantirea pe mal a unor obiecte grele) sunt percepute mult mai usor de pestii aflati uneori la distante mari datorita vitezei mari de propagare a sunetului in apa. Multi pescari nu au sesizat diferenta, considerand ca atunci cand vorbesc pe ton normal fug pestii, ceea ce este de cele mai multe ori gresit.

Dumitru Georgica, mai 2001

Nade si momeli

 Dupa cum am vazut in celelalte doua capitolele dedicate pescuitului crapului, crapii sunt omnivori si au preferinte alimentare in functie de sezon. De la aceasta regula face exceptie: 

• Amurul, acesta avand predilectie pentru hrana de natura vegetala. 
• Tot in categoria exceptiilor mai fac parte Fitofagul si Novacul (crapi chinezesti) care consuma numai plancton de natura vegetala respectiv animala, acestia neputand fi capturati prin mijloace specifice pescuitului sportiv decat in mod accidental motiv pentru care nu vom insista prea mult asupra lor.

  Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. intregi sau macinate), aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi.

  Nada este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in cauza.

  Momeala are rolul de a atrage pestele si de al determina sa inghita acul. Aceasta este fixata
prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori "fir de par", sau se fixeaza direct pe ac. La fel
ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de caracteristicile lacului si
de hrana naturala oferita de lac.

  Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PHul apei joaca un rol important in alegerea sau prepararea nadei optime:

• Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele "sarace", pe baza de gris, cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. 
• Intr-o apa cu PHul 7-7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. 
• In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ buletele.

  Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima "la ochi": 

• o apa cu alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. 
• Din contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. 

  Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri:

1. intr-o balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PHului.
2. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..

  Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante, conform
prezentarii din tabelul urmator:

  Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

  Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile lacului (hrana naturala, PHul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei...) respectiv de anotimpul in care pescuim.  Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de aceste observatii.

 In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de origine vegetala.

Porumbul
  Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca  momeala este cat se poate de simpla. Porumbul se poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin fierbere/conservare.
  Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-august, perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie porumb crud si in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare.

  Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de crap. Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire ("fir de par") trecut prin boaba gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si rabdare. Operatia este mult simplificata daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe "firul de par" (fir de nylon, ata, par de cal ...) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. 

  Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap.
Porumb fiert, gata preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de ciocolata etc.   Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca nada in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi sa-l preparam chiar noi.

  O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se sorteaza
boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intr-un vas, de preferinta din inox. Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de boabe. Pentru a creste atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma de uleiuri volatile sau plante aromate (seminte de canepa, anason ... ) adaugate in timpul fierberii. Este bine sa adaugam si putina miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul. Boabele se fierb la foc mic timp de cca. 1 1/2 pana la 2 ore, in vasul permanent acoperit. Dupa acest timp se opreste focul lasand boabele sa se raceasca odata cu apa. In acest fel boabele fierte se umfla fara sa se sparga. 

 Boabele "explodate" nu se folosesc la pescuitul crapului dar pot servi ca nada sau momeala pentru platica, babusca si caras. Ca arome pot fi folosite uleiurile volatile, Scopex, Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de vedere al soiului de porumb folosit ca momeala insa eu prefer soiul de porumb "mocanesc" care
prezinta o boaba neteda, lucioasa, de culoare rosiatica si care prin fierbere se umfla bine fara sa crape. 

  In alte tari creste un soi de porumb cu boaba uriasa, foarte bun pentru pescuit si care se comercializeaza si la noi sub forma de conserve. 

  De retinut ca atunci cand boabele se pun direct in carlig: 

• numarul optim de boabe prinse in carlig este de 2-3, in functie de marimea acestora si de numarul carligului (deschiderea sa); intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie liber, putin iesit din ultima boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe pestele. Carligele se vor lega de linie cu fir textil de 0.2-0.25 mm grosime si o lungime de circa 10 cm lungime.
•  Pe firul textil se pot insera inca 3-5 boabe, alaturi de cele prinse in carlig. De retinut ca primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca boabele sunt decorticate (se indeparteaza coaja).

  Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in emulsii cu ulei de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest tip de nada este mai putin cunoscuta si utilizata de catre pescari.

  
Graul
  Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti. Este foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi. Nadirea cu grau, fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul de la impactul boabelor de grau cu apa atrage si  stimuleaza crapii din zona. Singurul dezavantaj este ca graul atrage foarte multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult.

Cartoful
  Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in saramura, ne poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb, bulete...) nu dau roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci mai degraba ca o alternativa pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile traditionale.

Buletele (Boiles)

  Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul crapului, putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate, caracteristici care
nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de exemplu. O caracteristica foarte importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea selectiva a speciilor de pesti pe care dorim
sa-i pescuim, evitand astfel trasaturile sacaietoare ale altor "nepoftiti" (platica, carasul...). Si ca sa reamintim ca o momeala buna trebuie sa fie usor de digerat, buletele este realizat pe baza de paste fainoase, preparate prin fierbere, deci usor digerabile. Astfel, un bulet realizat dintr-un aluat bun va fi digerat in maximum 3 ore fata de unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp de circa 5-6 ore pentru o digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la jumatate, iar crapul va manca mai des. O alta caracteristica importanta a buletelor este consistenta. Se considera ca un bulete de calitate trebuie sa aiba o consistenta care sa-i asigure o rezistenta corespunzatoare in timpul lansarii si sa reziste in apa mult timp, fara a se inmuia si apoi dezintegra in apa; cand crapul musca buletele, acestea trebuie sa se sparga fara efort prea
mare, moment in care se elibereaza un norisor de arome ce nu-i va permite crapului sa plece fara a consuma momeala.
  Primavara, buletele pot fi ceva mai moi. Alegerea compozitiei optime a buletelui trebuie sa se faca in functie de sezon, de PHul apei, de specia de crap urmarita etc.
  Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor:

• faina de soia, 
• faina de orez, 
• proteinele de lapte, 
• faina de peste, 
• faina de grau, 
• faina de porumb etc.. 

  Soia si faina de peste proaspata dau rezultatul cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a usura realizarea buletelor se pot utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care permit obtinerea oricarui tip de bulete. Cele mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix si Fish Mix, proportia celor doua componente fiind variabila de la un anotimp la altul. Aceste amestecuri contin printre altele si elemente solubile care sporesc atractivitatea momelei, similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele trebuie sa fie proaspete pentru a da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este deseori ocolit de crapii experimentati.
  

  In continuare va prezentam urmatoarele retete de bulete, preluate din literatura de specialitate si incercate de noi cu succes in decursul ultimilor doi ani. Desi pregatirea prin mijloace proprii a buletelor nu este prea simpla, marele avantaj consta in prospetimea garantata a acestora.

  Obs: toate semintele si germenii mentionati in retetele de mai sus se macina inainte de prepararea aluatului. La un kg de mixtura se adauga de la 5 la 10 oua proaspete. 

  

  Modul de preparare este urmatorul: se amesteca ingredientele timp de 15-20 min. dupa care se lasa aluatul la dospit tot cam 15-20 min.. Acesta trebuie sa aiba o consistenta nu prea moale dar nici prea dura si nu trebuie sa fie lipicios.
  Dupa aceasta operatie are loc modelarea buletelor fie manual, similar
prepararii perisoarelor, fie cu ajutorul unor forme speciale similare celor
prezentate in figura alaturata. Buletele se fierb si apoi se aseaza pe o panza
pentru a se usca. Marimea buletelor variaza de la 8 mm (microbulete) la 35 mm (bulete Jumbo).
  Cele mai spectaculoase capturi au fost prinse, in cele mai multe cazuri, cu ajutorul buletelor medii 18-20 mm care se pot lega de carlig (1 sau 2 bucati) cu ajutorul unui fir ca in figura alaturata. 

  Firul  utilizat poate fi un fir dentar. In cazul buletelor foarte mari, frecvent au loc rateuri datorita "mascarii" carligului de catre bulete.
  Pentru a realiza bulete aromate, gama de arome Star Baits este foarte potrivita.  De mentionat ca atunci cand buletele simple nu dau rezultate, se recomanda utilizarea aromelor in combinatie cu solventi, acizi organici, aldehide de fructe. 

  Inainte de lansare, dupa caz, putem folosi aromele tip spray. Cand nada este aruncata in cantitati mici se recomanda supradozarea buletelor cu arome. Daca nadim din abundenta atunci vom fi mai economi cu aromele. 

  Ori de cate ori avem ocazia, nu trebuie sa omitem din reteta si o mica doza de zahar, ca atractant. Rezultate remarcabile putem obtine adaugand la reteta: 

• uleiuri volatile de usturoi (foarte eficient), 
• coriandru, 
• canepa, 
• anason, 
• chimen, 
• menta, 
• lamaie. 
• Uleiurile pure precum Complex Oil sunt de asemenea destul de eficiente. 

  Uleiurile se introduc in compozitia aluatului, la preparare, sau se pot folosi la umectarea buletelor inainte de lansare. Tensiunea superficiala foarte mare face ca uleiurile sa fie absorbite foarte rapid in masa buletelor. Trebuie mentionat ca uleiurile volatile sunt foarte concentrate astfel ca poate fi suficienta pentru aromare si o cantitate echivalenta cu 3-4 picaturi/kg de aluat. In literatura de specialitate straina se mentioneaza cazul unui campion mondial de pescuit la crap care umecta buletele in tuica naturala. Se pare ca aroma alcolului, in general, este agreata de crap; totodata, alcolul (tuica) favorizeaza descompunerea lenta a stratului superficial al buletelui care difuzeaza lent in apa atragand pestii. In lipsa uleiurilor putem folosi si ierburile si semintele aromatice. 

  Personal folosesc cu bune rezultate leusteanul, anasonul, coriandrul, menta, seminte de canepa. Reamintim ca, in apele foarte bogate in hrana, buletele simple pot fi uneori mult mai eficace decat cele puternic aromate.

  

  Culoarea buletelor nu este esentiala dar este bine sa fie in ton cu aroma (bulete cu miros de peste - culoare
maro etc.). In apele intunecate culorile deschise pot da rezultate bune. 

  O categorie aparte de bulete o reprezinta buletele solubile. Acestea se folosesc cu randament bun primavara si iarna; vara sunt la fel de preferate dar atrag "albitura" care le pot consuma inainte de venirea
crapilor. Buletele solubile se pot prepara din acelasi aluat ca si celelalte dar uscate, fara a fi fierte sau, dupa preferinta, se pot fierbe cel mult 1-3 minute. Pentru cele nefierte, in reteta oualele se inlocuiesc cu lapte praf.    

  Atentie ! Aceste bulete pot da rezultate satisfacatoare si bune la pescuitul fitofagului (in special crapul Novac).

  

  In cazul lacurilor cu fundul acoperit de vegetatie sau cu strat gros de noroi, utilizarea unor
bulete flotante, plutitoare, poate fi salvatoare. Acestea se realizeaza in conditii mai speciale utilizand mixturi cu granulatie fina, bogate in proteine de lapte. Mix Flottant Star Baits si Protein Mix, cernute fin, reprezinta varianta cea mai indicata. Buletele flotante bine realizate pot rezista in apa si 24 de ore. Dupa caz, buletele flotante pot fi incarcate cu mici fire de plumb astfel incat densitatea echivalenta sa fie apropiata sau putin mai mare decat cea a apei.
  

  In continuare prezentam doua retete de bulete clasice, apartinand unor campioni mondiali de
pescuit la crap, retete care au la baza produsele firmei Sensas.

  Primavara putem folosi reteta de toamna dar fara fierbere, ci doar uscare 5 zile in aer liber. In ultima instanta, cand nu reusim sa realizam un bulete de calitate, sau cand timpul nu este generos cu noi, putem achizitiona buletele din comert. Rezultatele cele mai bune le-am inregistrat cu buletele produse de Sensas, cu conditia ca acestea sa nu fie prea vechi.
  Ca un ultim sfat, retetele recomandate de noi sunt verificate cu bune rezultate pe balti din zona Bucurestiului dar suntem convinsi ca pot fi imaginate mult mai multe combinatii, unele poate chiar mai eficiente, totul depinzand de inspiratia fiecaruia.

  Mamaliga
  Mamaliga este nada/momeala cu cea mai larga utilizare in pescuitul sportiv. Aprecierea acestei nade se datoreaza in primul rand usurintei cu care este realizata dar si rezultatelor remarcabile obtinute in pescuitul mai multor specii de pesti dintre care amintim carasul, platica, albitura si nu in ultimul rand crapul.

  Mamaliga pentru nada
  Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de preferat extra, si de apa. Se pune apa la fiert intr-un tuci de fonta, cu 2-3 maini de malai in ea si se lasa la fiert pana da in clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai necesara, ajustandu-se cantitatea de apa astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa caz, vom adauga colorant alimentar rosu sau galben (sofran), arome, indulcitor (zahar, miere), seminte de in, floarea soarelui etc., prajite si macinate. Se amesteca cat mai des pana cand compozitia este bine fiarta. 

 In continuare vom adauga treptat si vom amesteca bine si restul de malai pana se obtine mamaliga de consistenta dorita. Mamaliga se va rasturna pe un capac de lemn avand grija sa nu cada coaja arsa si afumata, formata pe fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate folosi cu succes ca nada pusa pe arc, fiind in acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in zona de pescuit cu ajutorul unei prastii. Reteta poate fi
adaptata in functie de inventivitatea fiecaruia. 

  

  Unii pescari adauga in continutul nadei si mici cantitati de gainat de pasare (de gaina). Se pare ca mirosul acestuia atrage foarte bine crapul, in special pe cel romanesc. Uleiurile volatile de usturoi, o picatura, maxim doua, sunt de asemenea foarte eficiente.

  Mamaliga pentru momeala (patratica)
  Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. 

  Retetele de preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii ! 

  In continuare va voi prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline.

• Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. 
• Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. 
• Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.

  Aceasta poate fi apoi:

• taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30mm), dupa dorinta;
• facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.

De tinut minte:

•  mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le consumam sau le-am preparat anterior in ceaun;
• fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu, deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta "antimomeala";
• apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o fantana curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 1-2 zile intr-un vas in aer liber;
• in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina, deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.

Autor: Iancu Horia Bucuresti

Nade crap

Reteta I

  Compozitie: 

• 2kg porumb uscat, 
• 1 kg grau, 
• 1/2 kg boabe soia, 
• 1/2 kg seminte floarea soarelui, 
• 1/2 kg seminte canari sau pasari mici (optional), 
• 1 kg mazare la conserva, 
• cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, 
• apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500grame) din cel ieftin, 
• un pachet pesmet si 
• unul de gris, 
• 1/2 kg zahar, 
• 5-6 oua, un borcan de miere. 

 Compozitia se imparte in doua:

• semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine amestecate (fara mazare!). Ideal 48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui sunt waterproof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le vezi plutind prin apa la aruncare. Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta originala le includea. 
• Fainurile, zaharul si laptele praf se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua si miere. 

  Cu o seara inainte scot semintele muiate intr-un lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile" pe care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu zeama. Daca mai este nevoie, adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar, atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine si se mai lasa ceva timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine este sa se pastreze de-o parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi adaugat in caz ca iese o compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul" dintre ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa. Eu momesc cu prastia si de aceea fac de seara guguloaie nu foarte mari pe care le pun separat intr-un lighean neacoperit.
  Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor aruncate fara sa se sfarame. O parte din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor, numai cat incape in interiorul arcului culisant.   Tot din aceeasi compozitie mai gauresc pe balta boabe de porumb pe care le pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci a venit la boiles.

Reteta II formula imbunatatita

Compozitie: 

• 2kg porumb uscat, 
• 1 kg grau, 
• 1/2 kg boabe soia, 
• 1 kg seminte canepa, 
• 1/2 kg seminte canari sau pasari mici, 
• 1 kg mazare la conserva, 
• cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai, faina, 
• apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, 
• un pachet pesmet si 
• unul de gris, 
• 300-400 grame piper pisat, 
• 300-400 grame boia iute, 
• 1 kg zahar, 
• 5-6 oua. 

  Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se scurg de apa si se amesteca. Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare apoi se amesteca cu boabele fierte.
  Ideea este aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai ales boabele din compozitie si mai putin "liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul boabelor.

  Constatarea prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea crapul si manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa manance iarasi. 

 Daca nadesti prea putin locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult, crapul vine, mananca si pleaca. 

  Mierea am scos-o din formula pentru ca atragea foarte mult puiet.
Fir intins tututor!

Autor: Mircea Epure, 01.nov.2004

N.R.: Referitor la constatarea prietenului dvs, consider ca pauza intre mesele crapului au legatura mai mult cu problemele digestive pe care i le creeaza porumbul nefiert si mai putin cu nadirea in exces sau in cantitati prea mici. (Evident, si acestea influenteaza). Mai multe explicatii gasiti aici (http://www.hobaia.ro/amestecuri-de-cereale/):

Citez:

 PORUMBUL este o excelent nada si momeala pentru crap si niciodata acesta nu il va refuza . In varianta fiarta sau nefiarta crapul il va minca cu aceeasi pofta . Duritatea bobului de porumb nefiert va oferi selectivitate dar in acelasi timp va produce crapului tulburari in procesul de digestie , dureri de stomac ,etc . Acest fapt este foarte important de stiut pentru cei care vor sa-si organizeze paride mai lungi de pescuit . Un crap care maninca porumb uscat poate fii ulterior inactiv in hranire perioade lungi de timp .Cei care vor pescuii in concurs sau 3-4 zile de placere – si vor avea nevoie ca pestele sa manince pe patul lor de nada , constant , vor inmuia si fierbe porumbul . Inmuierea si fierberea boabelor inlesneste digestia acestuia de catre peste . Pescarii de Delta , pe bratele Dunarii , acolo unde se stie ca pestele maninca in bancuri tranzitorii pe patul nostru de nada , vor aprecia porumbul nefiert , care este mult mai natural prezentat crapului .

Porumbul conservat - momeala ideala pentru crap

  Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie in functie de sezonul de pescuit: 

• primavara si toamna fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic mai ridicat 
• in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate momelile de natura vegetala. 

  Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu

• porumb intre 20-30 % restul fiind completat cu 
• srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente.

  Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte.

  In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.

  Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri
rezervele necesare de porumb pentru pescuit:

  1. Porumb de lapte 

Acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48
de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct;
  

  2. Porumb congelat 

  Este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. 

  Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.

  3. Porumb conservat 

  Se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in proportie de 75-80% ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere
dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).

  4. Porumb fiert si conservat 

  Daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40-60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.
  

  Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.

Autor: Pescuitul.ro, 20.oct.2004

Noutati din lumea firelor

  Noutate (nu atat de noua) in lumea firelor. Dupa Berkley Trilene SensiThin urmeaza Berkley Trilene Sensation. 

  La pescuitul rapitorilor, multi pescari prefera sa foloseasca noile fire multifilament, impletite sau lipite (braided sau fused), pentru ca ofera o serie de avantaje. Mai exact:

• raport extraordinar intre diametru rezistenta la rupere (diametru mic, rezistenta mare) 
• firul se scufunda mai bine, 
• e mai usor de folosit in conditii cu vant puternic (diametru mic, rezistenta mai mica la vant);
• elasticitate zero sau aproape nula (factor de elongatie zero aproape zero) de unde deriva 
• sensibilitatea crescuta, 

  Astfel de fire sunt indicate pentru pescuit la adancime (de la 6-7 metri in jos), muscatura salaului fiind uneori greu de sesizat chiar si in conditii optime adica apa relativ mica (2-3 m) si lipsa vantului. Salaul este binecunoscut ca avand o muscatura destul dificil de detectat.

• un alt avantaj al superfirelor ar fi rezistenta crescuta la efectul razelor ultraviolete (superfirele nu sunt afectate, imbatranesc mult mai greu), deci rezista mai bine in timp. 

  Desi aici intervin unele neajunsuri:

•  firele se scamoseaza repede (rezistenta la frecare nu este foarte mare), 
• stratul protector deteriorandu-se rapid, 
• deci dispare si culoarea. Unii pescari folosesc markere speciale pentru a (re)colora primii metri de fir, cei care sunt supusi frecvent agresiunilor factorilor de mediu. S-au incercat diferite acoperiri (tip "camasa") pentru a proteja miezul realizat din fibre polietilenice de dimensiuni micronice, unele au avut succes, altele nu. 

  Se pare ca printre cele mai bine realizate fire se numara Cabela's Ripcord Si, Tuff si PowerPro. De asemenea, astfel de multifilamente sunt folosite pentru pescuitul in conditii grele vegetatie submersa din abundenta unde riscul agatarilor creste si unde o stiuca intrata in bradis este pe jumatate pierduta. Totusi, am intalnit destui pescari de rapitor care prefera batranul si totusi mereu tanarul monofilament, continuand sa faca in ciuda superfirelor. Unul dintre acesti pescari sunt chiar eu. Pur si simplu, nu m-am putut adapta multifilamentului, desi am incercat in cateva randuri.

  In primul rand, lipsa de elasticitate a firului trebuie compensata prin ceva. Acel ceva este o lanseta cu actiune mai lenta, una moderat rapida sau una moderata. Am avut rateuri la salau, pescuind la jig atat pe fund cat si intre ape, desi am folosit o lanseta cu varful foarte moale. Am scapat pesti. De ce? Intepam foarte rapid, firul n-avea elasticitate si smulgeam jigul din gura pestilor. M-am controlat si la urmatoarele muscaturi am intarziat pret de o secunda intepatura, dupa care am intepat. N-am mai pierdut pestele. Am mai pierdut pesti in dril.
  Mai tarziu in aceeasi zi, dupa o perioada fara prezentari, am dat din nou de un banc de salai la primul atac, intepat rapid, rateu. Deja ma enervasem. Recunosc, imi era destul de greu sa-mi controlez reflexul de a intepa la simtirea muscaturii (desi uneori intarziam special, cand simteam atacul scurt, indecis, pentru ca imediat sa urmeze atacul decisiv). Ajuns acasa, am scos multifilamentul de pe tamburi si l-am facut cadou unui coleg. Ce-am invatat din asta? Are si elasticitatea rolul ei. Un rol foarte important in momentul inteparii cat si in timpul drilului, lanseta nu este altceva decat un element elastic care absoarbe socurile.  

  Monofilamentul standard are elasticitate, fiind la randul lui supus unor elongatii si preluand in consecinta o parte din socuri. Folosind multifilamentul, nu mai avem elasticitate pe fir, toate socurile fiind direct suportate de lanseta si mulineta. Lanseta se poate rupe, mulineta se poate strica... asta in cazuri in care se forteaza excesiv. Disparand elasticitatea firului, lanseta trebuie sa faca singura fata luptei cu pestele pestii pot scapa mai usor, deoarece socurile se resimt mai puternic, rana produsa de carlig  largindu-se cu rezultat direct in pierderea luptei.
  Am vazut pescari care foloseasu multifilament pe o lanseta cu actiune rapida. I-am vazut insa dand si destule rateuri. Intra-devar, raspunsul la intepare este maxim, insa dupa aceea, daca ai intepat pestele, cred ca drilul trebuie executat foarte sigur si rapid, pentru a nu elibera pestele inainte de vreme. Iar in conditii de concurs (nu e cazul aici), fiecare peste scapat te indeparteaza tot mai mult de podium.
 
 Ce m-a facut sa recurg la "avantajele" multifilamentului? Pescuiam pe apa adanca 6-8-10 metri, vara. Soare, salaii la fund, pe 6-7-8 metri, sa se fereasca de soare. In acea zi, am reusit sa gasesc zona cu salai, dupa incercari nereusite in locurile cele mai cunoscute, recunoscute si recomandate. Atacurile asupra pestisorului de cauciuc siliconic montat pe jig se simteau destul de estompat. Imi trebuia destula concentrare sa simt
atacurile. La un moment dat, o "tacaneala" scurta... pauza... n-am intepat... a urmat acelasi gen de atac, insa ceva mai lung. N-am mai ezitat. Am intepat imediat. Lanseta se incovoiase. Dupa un dril scurt de doua-trei
minute, ridic salaul de pe fund, il vad intepat pe dinafara, jigul in coltul gurii, intr-o pielita (destul de tare, ca altfel nu-l scoteam). L-am scos cu minciogul. Trei kilograme. Cum pana atunci eliberasem toti strapazanii de 500-800 gr, tinand doar unul de aproape 1.5 kg, l-am tinut si pe cel de 3 si am continuat sa eliberez tot ce am prins dupa aceea. Eram totusi nemultumit de cele cateva rateuri (din cauza mea) si de lipsa de sensibilitate a firului. N-am avut nici un atac pe care sa nu-l detectez. Insa vroiam mai multa sensibilitate. Astfel, a
doua oara, m-am dus cu multifilamentul. Si desi am avut destule prezentari, am avut si destule rateuri. In cele din urma, am gasit o solutie foarte viabila, cel putin pentru mine.

  Exista pe piata un monofilament al firmei Berkley, si anume Trilene SensiThin. Fir de nailon, insa cu  elasticitate redusa / controlata cred ca avea un factor de elongatie cu 50% mai mic decat cel al monofilamentelor normale. Il cunoasteam demult, insa nu-l incercasem pana atunci. Culoarea transparenta nu m-a deranjat. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca firul era destul de sarmos, avea si memorie. Pentru mine, care folosesc sistemul baitcasting (mulineta cu tambur rotativ) firul relativ tare reprezenta un neajuns. L-am
folosit de doua ori, nu mi-a placut, am renuntat. E adevarat, detectam mult mai usor muscaturile, simteam mai bine fundul lacului, denivelarile, insa trebuia sa ma concentrez pe lanseu ca sa nu fac peruci. Deci, destul de incomod, exact ceea ce urasc la ansamblul mulineta-lanseta-fir.
 
  Am revenit la firul cu care dadeam de obicei Berkley Trilene TS (Tournament Strength), culoare fotocromica deasupra apei devenea usor fluo, sub apa se "camufla" in mediul inconjurator, devenind aproape invizibil. Nu e chiar ca florocarbonul, al carui indice de refractie este egal sau mai mic decat cel al apei, firul devenind astfel "invizibil" pentru pesti, insa mie mi se pare cel mai bine echilibrat monofilament de pe piata, din punct de vedere al calitatilor cumulate.
 
  Desi cam tarziu (mai bine decat niciodata), ajung si la subiectul principal al povestirii de fata. La sfarsitul anului trecut, firma Berkley a lansat un nou fir monofilament cu elasticitate redusa, Sensation pe numele lui, despre care se spunea ca ar fi mai bun decat restul firelor omoloage. L-am comandat din SUA. L-am
primit si, inainte de a-l folosi, pot spune ca este mai flexibil, mai moale decat predecesorul sau, SensiThin. Dupa ce sustin cei de la Berkley, are un factor de elongatie si mai mic decat cel prezentat de SensiThin, are caracteristici de lansare mai bune decat firul concurentei (Stren Sensor), e mai usor de controlat (ceea ce ma intereseaza), adica e maniabil si e mai rezistent. Eu mi-am luat o rola de 330 yarzi de 10 lbs. (aprox. 4.5 kg rezistenta la rupere), la un diametru de 0.11 inci (0.27 mm). Initial, m-am gandit ca este vorba despre o versiune imbunatatita a vechiului SensiThin.
  Cautand pe Internet, am dat peste expunerea unui pescar american pasionat, care avand cunostintele necesare, a testat ambele fire. Tot ce pot sa fac este sa incerc sa va traduc / adaptez pe cat posibil testele si rezultatele facute de acesta. Si el banuia noul Sensation ca fiind de fapt vechiul SensiThin, imbunatatit. Concluzia lui este ca noul Sensation nu este o varianta imbunatatita a lui
SensiThin ci este un fir complet nou, cu proprietati mai bune, deci o alta mancare... de peste. Mai delicioasa, sper eu. Sa vedem, asadar:
  Deoarece am folosit in cateva randuri SensiThin, pentru diverse aplicatii, eram curios sa aflu daca Sensation era chiar un produs nou sau nimic altceva decat o varianta a vechiului SensiThin, imbunatatita si prezentata intr-un ambalaj nou. Ceea ce-mi place la cele doua fire este faptul ca ambele sunt monofilamente cu elasticitatea redusa, un compromis viabil intre monofilamentele standard si superfire. Singurul dezavantaj ale acestor monofilamente cu elasticitate redusa este reprezentat de lipsa de suplete sau mai bine zis de gradul de rigiditate mai mare care le caracterizeaza. Adica, sunt cam "sarmoase".
  Comparand cele doua tipuri de fir (de 20 lbs.), am testat anumite proprietati mecanice si am gasit cateva diferente semnificative. Modulul tensil mediu al firului SensiThin se situeaza in jurul a 4,3 Gpa (Gigapascali), in timp ce noul Sensation are o valoare cu aproape 12% mai mica, in jur de 3,8 Gpa. Rigiditatea masurata, in
tensiune, a fost de 44.535 N/m pentru SensiThin si aproape 38.148 N/m (cu 14% mai putin) pentru Sensation. Exista o diferenta mica dar masurabila intre diametrele celor doua fire SensiThin are 0.443 mm in timp ce Sensation are o medie de 0.435 mm." Mai departe, este explicata metoda de calculare a rigiditatii, trec peste, deoarece nu gasesc termenii echivalenti si oricum nu mi-a placut matematica prea mult.

  Revenim: "(...) Un alt rezultat foarte interesant: Sensation are o valoare de amortizare (damping value) de 3534 N/m in comparatie cu 1274 pentru SensiThin. Asta depinde si de rata la care materialul este deformat (strain rate), insa un factor de amortizare cat mai mare inseamna un fir mai rezistent deci Sensation pare mai rezistent. Proprietatile mecanice sunt indeajuns de diferite pentru a concluziona ca aceste fire sunt facute din materiale diferite... probabil nailonuri diferite sau amestecuri / aliaje de nailon. O rapida verificare a punctului de topire confirma ca SensiThin se topeste la aprox. 190 de grade C iar Sensation la o temperatura mai mare:210 grade C. Nu ca v-ati apuca vreodata sa topiti cele doua materiale, insa este un test folositor
pentru a vedea daca sunt aceleasi materiale sau nu.

 Acestea fiind spuse, as concluziona ca firul Sensation este produs dintr-un nou material, cu proprietati imbunatatite. Ar trebui sa fie un monofilament mai rezistent si mult mai usor de controlat decat predecesorul sau, SensiThin. Cu prima ocazie, o sa testez si eu firul, cu succes sper, si o sa va spun si parerea mea. La prima vedere, mi se pare mai mult decat OK si chiar mai moale decat Stren Sensor si vechiul SensiThin. Mi-am luat si o rola de Sensor (acelasi diametru, aceeasi rezistenta la rupere) pentru a putea testa ambele fire, in paralel. Cel putin mie, care nu ma pot adapta multifilamentului, acest compromis echitabil intre multi si monofilamente imi pare o solutie foarte buna. Imi amintesc cum imi imaginam eu odata ce bine ar fi daca cineva ar inventa multifilamentul cu elasticitate controlata (nu zero!), care sa fie o imbinare perfecta a celor mai dorite caracteristici si anume: rezistenta mare la rupere, diametru mic si elasticitate controlata (sa zicem cam cu 50% mai mica decat a monofilamentelor standard). Pentru ca acest lucru nu se poate deocamdata (sau nu se doreste, cine stie?), iata ca avem acum solutia "in oglinda": un monofilament care chiar daca nu este la fel de rezistent precum superfirele, are o elasticitate redusa si, foarte important, este maniabil, mai usor de controlat decat predecesorii sai.
  Recomand pescarilor de rapitor care, asemenea mie, nu se inteleg cu firele multifilament, sa incerce acest monofilament nou, daca au ocazia. E posibil sa reprezinte o solutie destul de buna calea de mijloc intre monofilamentele standard si superfire. Pentru mine inclin sa cred ca este. S-ar putea s-al aduca si distribuitorul produselor Berkley in Romania sau se poate comanda din Cabela's sau / si Bass Pro Shops prin cei care fac astfel de comenzi.

Andrei Zabet Bucuresti, febr.2002 

Pescuitul pe timp de vant

  Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si momeala.
  

Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de ploaie). 

  Insa vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cind vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste. Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului
transformind-o in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint veti dori sa
aveti noroc de vint. 

  Pe timp de vint s-a constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului. Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare:

• sa aflam directia si intensitatea vintului. 
• In continuare este necesar sa determinam efectul vintului pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stingadreapta).

Acesta este indicatorul fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adincime care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna cind avem de-a face cu vintul.

  

  De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom analiza acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf subtire.

Vint din spate
  In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului.

Vint din fata
  In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata prea tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg. Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cit mai lunga.

Vint din lateral
  Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii
 Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca. 5 cm) si supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic.

Articol oferit de IANCU Horia si BARZOIANU Dan din Bucuresti

– iul. 2000