Noutati din lumea firelor

  Noutate (nu atat de noua) in lumea firelor. Dupa Berkley Trilene SensiThin urmeaza Berkley Trilene Sensation. 

  La pescuitul rapitorilor, multi pescari prefera sa foloseasca noile fire multifilament, impletite sau lipite (braided sau fused), pentru ca ofera o serie de avantaje. Mai exact:

• raport extraordinar intre diametru rezistenta la rupere (diametru mic, rezistenta mare) 
• firul se scufunda mai bine, 
• e mai usor de folosit in conditii cu vant puternic (diametru mic, rezistenta mai mica la vant);
• elasticitate zero sau aproape nula (factor de elongatie zero aproape zero) de unde deriva 
• sensibilitatea crescuta, 

  Astfel de fire sunt indicate pentru pescuit la adancime (de la 6-7 metri in jos), muscatura salaului fiind uneori greu de sesizat chiar si in conditii optime adica apa relativ mica (2-3 m) si lipsa vantului. Salaul este binecunoscut ca avand o muscatura destul dificil de detectat.

• un alt avantaj al superfirelor ar fi rezistenta crescuta la efectul razelor ultraviolete (superfirele nu sunt afectate, imbatranesc mult mai greu), deci rezista mai bine in timp. 

  Desi aici intervin unele neajunsuri:

•  firele se scamoseaza repede (rezistenta la frecare nu este foarte mare), 
• stratul protector deteriorandu-se rapid, 
• deci dispare si culoarea. Unii pescari folosesc markere speciale pentru a (re)colora primii metri de fir, cei care sunt supusi frecvent agresiunilor factorilor de mediu. S-au incercat diferite acoperiri (tip "camasa") pentru a proteja miezul realizat din fibre polietilenice de dimensiuni micronice, unele au avut succes, altele nu. 

  Se pare ca printre cele mai bine realizate fire se numara Cabela's Ripcord Si, Tuff si PowerPro. De asemenea, astfel de multifilamente sunt folosite pentru pescuitul in conditii grele vegetatie submersa din abundenta unde riscul agatarilor creste si unde o stiuca intrata in bradis este pe jumatate pierduta. Totusi, am intalnit destui pescari de rapitor care prefera batranul si totusi mereu tanarul monofilament, continuand sa faca in ciuda superfirelor. Unul dintre acesti pescari sunt chiar eu. Pur si simplu, nu m-am putut adapta multifilamentului, desi am incercat in cateva randuri.

  In primul rand, lipsa de elasticitate a firului trebuie compensata prin ceva. Acel ceva este o lanseta cu actiune mai lenta, una moderat rapida sau una moderata. Am avut rateuri la salau, pescuind la jig atat pe fund cat si intre ape, desi am folosit o lanseta cu varful foarte moale. Am scapat pesti. De ce? Intepam foarte rapid, firul n-avea elasticitate si smulgeam jigul din gura pestilor. M-am controlat si la urmatoarele muscaturi am intarziat pret de o secunda intepatura, dupa care am intepat. N-am mai pierdut pestele. Am mai pierdut pesti in dril.
  Mai tarziu in aceeasi zi, dupa o perioada fara prezentari, am dat din nou de un banc de salai la primul atac, intepat rapid, rateu. Deja ma enervasem. Recunosc, imi era destul de greu sa-mi controlez reflexul de a intepa la simtirea muscaturii (desi uneori intarziam special, cand simteam atacul scurt, indecis, pentru ca imediat sa urmeze atacul decisiv). Ajuns acasa, am scos multifilamentul de pe tamburi si l-am facut cadou unui coleg. Ce-am invatat din asta? Are si elasticitatea rolul ei. Un rol foarte important in momentul inteparii cat si in timpul drilului, lanseta nu este altceva decat un element elastic care absoarbe socurile.  

  Monofilamentul standard are elasticitate, fiind la randul lui supus unor elongatii si preluand in consecinta o parte din socuri. Folosind multifilamentul, nu mai avem elasticitate pe fir, toate socurile fiind direct suportate de lanseta si mulineta. Lanseta se poate rupe, mulineta se poate strica... asta in cazuri in care se forteaza excesiv. Disparand elasticitatea firului, lanseta trebuie sa faca singura fata luptei cu pestele pestii pot scapa mai usor, deoarece socurile se resimt mai puternic, rana produsa de carlig  largindu-se cu rezultat direct in pierderea luptei.
  Am vazut pescari care foloseasu multifilament pe o lanseta cu actiune rapida. I-am vazut insa dand si destule rateuri. Intra-devar, raspunsul la intepare este maxim, insa dupa aceea, daca ai intepat pestele, cred ca drilul trebuie executat foarte sigur si rapid, pentru a nu elibera pestele inainte de vreme. Iar in conditii de concurs (nu e cazul aici), fiecare peste scapat te indeparteaza tot mai mult de podium.
 
 Ce m-a facut sa recurg la "avantajele" multifilamentului? Pescuiam pe apa adanca 6-8-10 metri, vara. Soare, salaii la fund, pe 6-7-8 metri, sa se fereasca de soare. In acea zi, am reusit sa gasesc zona cu salai, dupa incercari nereusite in locurile cele mai cunoscute, recunoscute si recomandate. Atacurile asupra pestisorului de cauciuc siliconic montat pe jig se simteau destul de estompat. Imi trebuia destula concentrare sa simt
atacurile. La un moment dat, o "tacaneala" scurta... pauza... n-am intepat... a urmat acelasi gen de atac, insa ceva mai lung. N-am mai ezitat. Am intepat imediat. Lanseta se incovoiase. Dupa un dril scurt de doua-trei
minute, ridic salaul de pe fund, il vad intepat pe dinafara, jigul in coltul gurii, intr-o pielita (destul de tare, ca altfel nu-l scoteam). L-am scos cu minciogul. Trei kilograme. Cum pana atunci eliberasem toti strapazanii de 500-800 gr, tinand doar unul de aproape 1.5 kg, l-am tinut si pe cel de 3 si am continuat sa eliberez tot ce am prins dupa aceea. Eram totusi nemultumit de cele cateva rateuri (din cauza mea) si de lipsa de sensibilitate a firului. N-am avut nici un atac pe care sa nu-l detectez. Insa vroiam mai multa sensibilitate. Astfel, a
doua oara, m-am dus cu multifilamentul. Si desi am avut destule prezentari, am avut si destule rateuri. In cele din urma, am gasit o solutie foarte viabila, cel putin pentru mine.

  Exista pe piata un monofilament al firmei Berkley, si anume Trilene SensiThin. Fir de nailon, insa cu  elasticitate redusa / controlata cred ca avea un factor de elongatie cu 50% mai mic decat cel al monofilamentelor normale. Il cunoasteam demult, insa nu-l incercasem pana atunci. Culoarea transparenta nu m-a deranjat. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca firul era destul de sarmos, avea si memorie. Pentru mine, care folosesc sistemul baitcasting (mulineta cu tambur rotativ) firul relativ tare reprezenta un neajuns. L-am
folosit de doua ori, nu mi-a placut, am renuntat. E adevarat, detectam mult mai usor muscaturile, simteam mai bine fundul lacului, denivelarile, insa trebuia sa ma concentrez pe lanseu ca sa nu fac peruci. Deci, destul de incomod, exact ceea ce urasc la ansamblul mulineta-lanseta-fir.
 
  Am revenit la firul cu care dadeam de obicei Berkley Trilene TS (Tournament Strength), culoare fotocromica deasupra apei devenea usor fluo, sub apa se "camufla" in mediul inconjurator, devenind aproape invizibil. Nu e chiar ca florocarbonul, al carui indice de refractie este egal sau mai mic decat cel al apei, firul devenind astfel "invizibil" pentru pesti, insa mie mi se pare cel mai bine echilibrat monofilament de pe piata, din punct de vedere al calitatilor cumulate.
 
  Desi cam tarziu (mai bine decat niciodata), ajung si la subiectul principal al povestirii de fata. La sfarsitul anului trecut, firma Berkley a lansat un nou fir monofilament cu elasticitate redusa, Sensation pe numele lui, despre care se spunea ca ar fi mai bun decat restul firelor omoloage. L-am comandat din SUA. L-am
primit si, inainte de a-l folosi, pot spune ca este mai flexibil, mai moale decat predecesorul sau, SensiThin. Dupa ce sustin cei de la Berkley, are un factor de elongatie si mai mic decat cel prezentat de SensiThin, are caracteristici de lansare mai bune decat firul concurentei (Stren Sensor), e mai usor de controlat (ceea ce ma intereseaza), adica e maniabil si e mai rezistent. Eu mi-am luat o rola de 330 yarzi de 10 lbs. (aprox. 4.5 kg rezistenta la rupere), la un diametru de 0.11 inci (0.27 mm). Initial, m-am gandit ca este vorba despre o versiune imbunatatita a vechiului SensiThin.
  Cautand pe Internet, am dat peste expunerea unui pescar american pasionat, care avand cunostintele necesare, a testat ambele fire. Tot ce pot sa fac este sa incerc sa va traduc / adaptez pe cat posibil testele si rezultatele facute de acesta. Si el banuia noul Sensation ca fiind de fapt vechiul SensiThin, imbunatatit. Concluzia lui este ca noul Sensation nu este o varianta imbunatatita a lui
SensiThin ci este un fir complet nou, cu proprietati mai bune, deci o alta mancare... de peste. Mai delicioasa, sper eu. Sa vedem, asadar:
  Deoarece am folosit in cateva randuri SensiThin, pentru diverse aplicatii, eram curios sa aflu daca Sensation era chiar un produs nou sau nimic altceva decat o varianta a vechiului SensiThin, imbunatatita si prezentata intr-un ambalaj nou. Ceea ce-mi place la cele doua fire este faptul ca ambele sunt monofilamente cu elasticitatea redusa, un compromis viabil intre monofilamentele standard si superfire. Singurul dezavantaj ale acestor monofilamente cu elasticitate redusa este reprezentat de lipsa de suplete sau mai bine zis de gradul de rigiditate mai mare care le caracterizeaza. Adica, sunt cam "sarmoase".
  Comparand cele doua tipuri de fir (de 20 lbs.), am testat anumite proprietati mecanice si am gasit cateva diferente semnificative. Modulul tensil mediu al firului SensiThin se situeaza in jurul a 4,3 Gpa (Gigapascali), in timp ce noul Sensation are o valoare cu aproape 12% mai mica, in jur de 3,8 Gpa. Rigiditatea masurata, in
tensiune, a fost de 44.535 N/m pentru SensiThin si aproape 38.148 N/m (cu 14% mai putin) pentru Sensation. Exista o diferenta mica dar masurabila intre diametrele celor doua fire SensiThin are 0.443 mm in timp ce Sensation are o medie de 0.435 mm." Mai departe, este explicata metoda de calculare a rigiditatii, trec peste, deoarece nu gasesc termenii echivalenti si oricum nu mi-a placut matematica prea mult.

  Revenim: "(...) Un alt rezultat foarte interesant: Sensation are o valoare de amortizare (damping value) de 3534 N/m in comparatie cu 1274 pentru SensiThin. Asta depinde si de rata la care materialul este deformat (strain rate), insa un factor de amortizare cat mai mare inseamna un fir mai rezistent deci Sensation pare mai rezistent. Proprietatile mecanice sunt indeajuns de diferite pentru a concluziona ca aceste fire sunt facute din materiale diferite... probabil nailonuri diferite sau amestecuri / aliaje de nailon. O rapida verificare a punctului de topire confirma ca SensiThin se topeste la aprox. 190 de grade C iar Sensation la o temperatura mai mare:210 grade C. Nu ca v-ati apuca vreodata sa topiti cele doua materiale, insa este un test folositor
pentru a vedea daca sunt aceleasi materiale sau nu.

 Acestea fiind spuse, as concluziona ca firul Sensation este produs dintr-un nou material, cu proprietati imbunatatite. Ar trebui sa fie un monofilament mai rezistent si mult mai usor de controlat decat predecesorul sau, SensiThin. Cu prima ocazie, o sa testez si eu firul, cu succes sper, si o sa va spun si parerea mea. La prima vedere, mi se pare mai mult decat OK si chiar mai moale decat Stren Sensor si vechiul SensiThin. Mi-am luat si o rola de Sensor (acelasi diametru, aceeasi rezistenta la rupere) pentru a putea testa ambele fire, in paralel. Cel putin mie, care nu ma pot adapta multifilamentului, acest compromis echitabil intre multi si monofilamente imi pare o solutie foarte buna. Imi amintesc cum imi imaginam eu odata ce bine ar fi daca cineva ar inventa multifilamentul cu elasticitate controlata (nu zero!), care sa fie o imbinare perfecta a celor mai dorite caracteristici si anume: rezistenta mare la rupere, diametru mic si elasticitate controlata (sa zicem cam cu 50% mai mica decat a monofilamentelor standard). Pentru ca acest lucru nu se poate deocamdata (sau nu se doreste, cine stie?), iata ca avem acum solutia "in oglinda": un monofilament care chiar daca nu este la fel de rezistent precum superfirele, are o elasticitate redusa si, foarte important, este maniabil, mai usor de controlat decat predecesorii sai.
  Recomand pescarilor de rapitor care, asemenea mie, nu se inteleg cu firele multifilament, sa incerce acest monofilament nou, daca au ocazia. E posibil sa reprezinte o solutie destul de buna calea de mijloc intre monofilamentele standard si superfire. Pentru mine inclin sa cred ca este. S-ar putea s-al aduca si distribuitorul produselor Berkley in Romania sau se poate comanda din Cabela's sau / si Bass Pro Shops prin cei care fac astfel de comenzi.

Andrei Zabet Bucuresti, febr.2002 

Pescuitul pe timp de vant

  Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si momeala.
  

Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de ploaie). 

  Insa vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cind vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste. Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului
transformind-o in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint veti dori sa
aveti noroc de vint. 

  Pe timp de vint s-a constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului. Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare:

• sa aflam directia si intensitatea vintului. 
• In continuare este necesar sa determinam efectul vintului pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stingadreapta).

Acesta este indicatorul fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adincime care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna cind avem de-a face cu vintul.

  

  De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom analiza acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf subtire.

Vint din spate
  In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului.

Vint din fata
  In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata prea tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg. Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cit mai lunga.

Vint din lateral
  Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii
 Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca. 5 cm) si supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic.

Articol oferit de IANCU Horia si BARZOIANU Dan din Bucuresti

– iul. 2000

Legea lui Bernoulli si pescuitul

  Nu de putine ori am avut ocazia sa auzim de la colegii pescari, la o partida de pescuit, expresia "Domn'e azi nu cade nimic. Au miscat apa azi noapte!" si sa constatam ca omu' avea dreptate. Ieri pestele a muscat si azi nimic daca au muscat 2-3 carasei. Si se pune intrebarea ce se intimpla ?

  Pestele, ca mai toate vietuitoarele subacvatice, au dezvoltate alte simturi in raport cu noi care ne bazam aproape exclusiv pe vaz si auz. In cazul vietii subacvatice se pare ca primeaza alte simturi dar toate acestea, cel putin in prezent, ramin simple ipoteze mai mult sau mai putin inspirate. Totusi, observatiile empirice au condus la ideea ca, alaturi de liniile cimpului gravitational, presiunea hidrostatica are un rol deloc de neglijat in viata si comportamentul pestilor de apa dulce. Sau, ca sa fim mai expliciti, variatia presiunii la adincimea de hranire, de odihna etc. a pestelui influenteaza comportamentul acestuia ca si ceata in cazul vietuitoarelor terestre. Singura explicatie nu poate fi decit dezorientarea pestelui si scaderea apetitului acestuia. 

  Si toate acestea au doua cauze fundamentale: variatia presiunii atmosferice si miscarea apelor de catre paznici si administratori. 

  

  Ca o scurta paranteza, presiunea la o anumita adincime in apa se compune din presiunea atm. si presiunea hidrostatica data de greutatea apei la adincimea respectiva. Vom neglija aici legea lui Arhimede sau presiunea hidrodinamica, toate acestea intrind intr-o constanta generala... si am obtinut legea lui Bernoulli pentru pescuit care spune ca daca apa scade cu un anumit nivel iar presiunea atm. creste spre anumite valori pestele se simte bine si juvelnicul nu mai ramine gol. In ambele situatii, atit presiunea atm. cit si miscarea apei sunt pentru noi variabile exogene adica cu natura si cu paznicul nu te pui. Nu ne ramine decit sa asteptam si sa speculam vremea si nestiinta paznicilor si totul va fi O.K..

  Teoria de mai sus am verificat-o in practica doi ani la rind pentru crap si caras si va spun ca merge ceas. Si ca sa nu fiu egoist fata de dvs., am sa prezint in tabelul de mai jos corelatia dintre variatia presiunii si variatia nivelului apei cu speranta ca nu vor fi printre cititorii nostri acei administratori de balti care tolereaza braconajul dar ne misca noua apa.

  Retinem cifra magica "13.5" care zice ca daca presiunea atm. creste cu 1 mmHg atunci apa trebuie sa scada cu 13.5 mm pentru ca pestele sa ramina linistit. Vom retine ca o variatie de 2 mmHg/zi respectiv o variatie cu pina la 27 mm/zi a nivelului apei, in conditii normale si nu mai mult de trei zile, sunt tolerate de peste. Daca efectul celor doua se cumuleaza in mod negativ atunci totul ramine pe seama norocului.
In speranta ca micul exercitiu o sa va fie util la pescuit va salut si va urez in continuare "Fir intins!"

Autor: Dumitru Georgica, sept. 2000,  Vasilati, Calarasi 

Comportamentul crapilor

Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranire. Alte particularitati

  Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.

  Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari.
Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. 

  Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de
hrana. 

  Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru c-ai facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 23m de locul primei agatari.

  Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. 

 Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. 

  

O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.

  O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp.
Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.

  Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-amgandi:

• Mananca pesti morti, 
• gunoaie aflate in descompunere, 
• gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. 
• Malul (namolul) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el pleaca din zonele cu mult mal in care se degaja metan spre acele zone cu apa oxigenata. 
• Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. 
• Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se baricadeaza la timp. 
• Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de carne, de peste, biscuiti pentru caini).
• Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca bine atat in anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se pregateste sa intre in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie.

 Caderea primei brume anunta ca am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada
se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula este valabila in special pentru crapii romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno. Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa.

  Daca este privat de hrana sau vremea este capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. 

 In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult.Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea.

  

  Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici
rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.

  Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. 

  Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii salbatici care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar si batranii. 

  Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima.  

  Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par.
  

Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu
este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.

Autor: Neagu Ion, no date

Pescuitul crapilor pe timp rece

  Pescuitul pe timp de iarna, la copca, constituie un adevarat deliciu pentru multi pescari care se inarmeaza cu 23 undite adecvate acestui gen de pescuit si luand cateva libelule pornesc spre gheata ce ascunde pestele mult visat. Pana acum vremea nu a tinut cu acesti pescari oferindu-le in schimb serioase partide de pescuit la crap, atat in balti dar mai ales in Delta Dunarii unde au fost capturate exemplare mari de crap in cursul lunii ianuarie 2001. 

  Intr-o zi am asistat la o discutie intre cativa pescari care povesteau ca in Delta Dunarii, intr-o
singura zi, un grup de pescari au avut ocazia sa aiba pana la 8 intepaturi/om la crap intr-un
perimetru relativ redus, din jurul unei gropi. Captura cea mare, dar nu si singura, a fost un crap de 18 kg.  Momeala preferata a fost "ciorchinele" de rame rosii.
  In mod similar au fost semnalate cazuri si in balti din apropierea Bucurestiului. De exemplu, la balta Frunzanesti II, carasi ca palma (200-250 g) au pus gura la libelule, la undita, fiind prinsi de bastinasii care asteptau, ca de obicei, rosioara, babusca, bibanul pesti specifici sezonului. Capturarea acestor pesti, mai putin activi in mod normal in acest sezon, se datoreaza in mod evident anotimpului foarte bland din acest an.   Exista mai multe ipoteze care explica fenomenul prelungirii toamnei cu inca circa o luna doua datorita efectului de sera si a distrugerii stratului de ozon din diferite regiuni ale lumii. Este greu sa cuantificam efectul acestor fenomene grave asupra climei dar cert este ca ceva se intampla.
  Interesant este ca si in ultimii doi ani au fost semnalate cazuri cand au fost prinsi la copca crapi si carasi. In toate cazurile pe care le cunoastem, pestii nu au opus rezistenta prea mare, fiind in general scosi cu destula usurinta din apa rece. Daca in iernile blande, cand temperatura este de la 1..14 C, capturarea unui crap la rama este explicabila, mai greu de explicat este comportamentul crapilor cand apa este inghetata, daca ar fi sa luam in seama statisticile mai vechi. Poate ca asistam la un proces de adaptare a acestor specii de pesti la apa rece si nu ar fi exclus sa apara pe piata lansete speciale pentru pescuitul crapilor la copca.
  Asadar, stimati prieteni, daca mergeti la pescuit iarna luati-va si ceva ustensile pentru pescuitul crapului, la copca sau de la mal, pentru ca puteti avea frumoase surprize. Se pare ca, din acest punct de vedere, iarna e ca vara.

Fir intins.

Autor: Pescuitul.ro, no date

Despre simturile pestilor

  Vazul
  Ochiul pestelui are structura asemanatoare ochiului omenesc, fiind insa fara pleoape.Cristalinul este sferic si neacomodabil in raport cu raport cu distantele, acest neajuns, impreuna cu diminuarea luminozitatii, cu adancimea si cu gradul de tulburare al apei, reduc acuitatea vizuala la pesti. Acuitatea vizuala depinde si de dimensiunea ochilor : Somnul si anghila, cu ochi disproportionat de mici sunt printre cei mai "miopi". Retina percepe satisfacator unele culori elementare. Pestii pot face distincie intre diferitele forme ale obiectelor. Campul vizual este foarte mare, dar vederea binoculara se reduce la un unghi foarte mic si se mareste intrucatva prin micile deplasari alternative, laterale ale capului pestelui in miscare. Privind in sus, pestele percepe si imagini din mediul aerian, cand suprafata apei este linistita.

  Auzul
  Pestii nu au urechea interna si medie, de aceea ei nu percep sunetele, dar reactioneaza la
variatiile lor de intensitate si tonalitate. S-a dovedit ca pestii emit ei insisi sunete, fie pentru a-i speria
pe dusmani, fie in timpul reproducerii pentru apropierea sexelor. Sursele de emisie a acestor sunete sunt : vezica inotatoare, radiile inotatoarelor pectorale, dintii faringieni sau maxilari.

  Mirosul si gustul
  La pesti, aceste simturi dispun de organe separate. Gustul este perceput de nodulii senzoriali
implantati in buze si pe cerul gurii, sau chiar pe intreaga mucoasa a cavitatii bucale. Senzorii
olfactivi sunt grupati in mici cavitati, fara legatura cu cavitatea bucala, dar comunicand cu exteriorul, prin doua canale la unele specii, ce permit formarea unui curent permanent de apa, ca la stiuca si scrumbia de Dunare. La mreana, crap, lin, biban si guvid, orificiul exterior are un fel de cornet care inlesneste formarea curentului de apa.

  Simtul tactil
  Simtul tactil nu lipseste la pesti. Ei dispun de noduli senzoriali raspanditi in piele, mai ales
in zona capului, ale caror celule percep temperatura si variatiile ei, iar altele presiunea. Unele specii sunt dotate cu organe tactile foarte sensibile mustatile; somnul si chiar crapul percep natura obiectelor intalnite, pipaindu-le cu ajutorul lor.
  

  Perceptia laterala
  Exista, in plus la pesti, un simt deosebit al perceptiei, caracteristic numai lor si important
pentru orientare. Organul acestui simt este linia laterala, care la anumite specii are aspectul unei linii
mai colorate, desenata punctat de-a lungul flancurilor. In afara orientarii generale, linia laterala permite localizarea prompta a prazii (pentru rapitori ), fie a eventualilor dusmani si, in acelasi timp, evitarea unui obstacol marunt, prin inregistrarea ecoului reflectat al vibratiei provocate de miscarea pestelui.

Autor: Laurentiu Dumitru, oct. 2001, Iasi

Cleni la pluta... pe rauri repezi

  Esti pregatit sa dai totul din tine pentru sportul tau favorit? Pentru ca daca acesta este pescuitul cleanului la pluta pe rauri repezi... o sa ai nevoie de energie pentru chiar mai mult de 100
lansari in numai cateva ore. 

  Vom vedea cum unul din specialistii englezi, Hadrian Whittle, demonstreaza ca numai munca asidua aduce rezultatele scontate. Sa-l insotim asadar in peripetiile petrecute pe raul Wye din  Anglia.

Comportamentul pestilor

  Ai urmarit vreodata un banc de cleni aflati intr-un rau limpede, de deasupra de pe un pod. Daca da, i-ai
vazut cu siguranta atinandu-se laolalta, cu capetele spre amonte (deci impotriva curentului), asteptand ca eventualele bucatele de hrana sa fie purtate de curentul apei inspre ei.  Unul, doi sau mai multi pesti se vor desparti de grup, din cand in cand, lasandu-se purtati de curent in aval pentru un minut sau doua, cautand hrana in noi zone, inainte de a se reintoarce si regrupa cu ceilalti ramasi in amonte.  Acest model va continua, uneori, ore intregi, inainte ca bancul de cleni sa dispara, mutandu-se in alta zona a raului. Însa ei se vor intoarce intotdeauna in acelasi loc, fie ca peste o jumatate de ora, sau mai tarziu in aceeasi zi sau poate chiar a doua zi.

  Aceste cunostinte ar trebui sa fie de un real folos pescarului de clean. În special vara, rareori cleanul va sta prea mult in aceeasi zona, iar pe un rau lung si lat precum Wyeul devine frustranta pentru pescar incercarea de a tine clenii mai mult timp in acelasi loc. Însa, aceasta problema poate fi rezolvata...

 Hadrian este unul dintre specialistii pescuitului la clean, mreana si rosioara, si asta la numai cei 31 de ani ai sai pe care ii numara. În timp ce alti pescari ar prefera sa arunce in curentul apei o momeala lestata, cu arculet sau cosulet naditor, Hadrian prefera pescuitul la pluta. Numai ca pescuitul la pluta pe un rau precum Wyeul nu este un sport potrivit pentru un pescar comod. Daca Hadrian nu este absolut daramat de oboseala dupa o zi de vara petrecuta pe malul raului... atunci inseamna ca nu si-a facut datoria cum trebuie...

Raul
  Precum multe alte rauri, Wyeul are un start foarte incet. Pare sa necesite cam o luna de zile dupa terminarea perioadei de prohibitie, ca pestii sa se obisnuiasca din nou cu momeala pescarilor. Dar Hadrian spera ca astazi, desi e a treia zi dupa prohibitie, sa insele vigilenta unui clean sau doi. Hadrian stie ca pestii ar putea incepe sa se hraneasca, deoarece ploicelele din ultima saptamana au colorat putin apa raului, care se si afla de altfel la 50cm peste cota lui obisnuita. Nu ca nu s-ar putea prinde cleni pe un rau scazut si limpede, dar in astfel de conditii clenii vor sta in bancuri foarte stranse, in locuri ce le ofera protectie (umbrare naturale), lasand nelocuita cea mai mare suprafata a raului. Cand insa apa e nitel colorata (tulbure) clenii se vor afla pe arii mult mai largi, pescarului fiindui mult mai usor sa-i gaseasca si s-ai ademeneasca.

Plutele uzuale
  Hadrian este constient ca bancurile de cleni vor sta foarte rar mult timp in acelasi loc, de aceea el isi pregateste de asa maniera ustensilele ca sa poata pescui in diferite puncte ale raului si sa-si prezinte momeala in cateva moduri specifice. Asa ca astazi va utiliza: Plute „STICK”(stick=bat) – Hadrian stie ca, din cauza vantului, n-ui loc de joaca cu plute de 4 plumbi a marimea 4 fiecare, asa ca fiecare pluta a lui este din cea care se echilibreaza cu 8 plumbi de marimea 4, are corp de balsa si o tija metalica centrala subtire. Tija ajuta pluta sa stea la suprafata pe orice curent (aquadinamism), iar partea de sus a plutei, bombata, ofera suficienta flotabilitate cat s-ai permita lui Hadrian sa o tina chiar pe loc, impotriva curentului, fara teama ca ar pute fi trasala fund de acesta. 

  

  Pluta lui Hadrian nu va purta insa 8 plumbi de marimea 4, ci... 24 de plumbi de marimea 8 (8 este o marime mai mica decat 4). De la pluta catre carlig, va fixa grupuri de cate 3 plumbi (de marimea 8 fiecare), la distante egale, dupa care cateva grupuri de 2 plumbi (de marimea 8) si in cele din urma cate un singur plumb (marimea 8) la distante egale, pe ultima portiune, avand grija ca ultimul plumb sa nu se afle mai aproape de 30 cm de carlig.

Sistemul plutelor „stick” se utilizeaza pentru pescuitul in zona cuprinsa intre sfertul si prima treime
a latimii raului (deci la distanta relativ mica).

Plute „BOLO” (bologneze)

  Acestea sunt de fapt tot plute gen „stick”, dar mult mai mari ca dimensiuni, ce necesita a fi tinuta in pozitie verticala de greutatea a 5 grame de plumb, sub forma unei singure „olivette” ce are incorporate vartejuri atat la extremitatea de sus cat si la cea de jos. De exemplu, la o adancime a apei de circa 2,10m, aceasta olivetta va fi fixata la 90cm distanta de carlig, si insotita, pe aceasta
distanta, de trei plumbi nr.8 egal distantati intre ei. Scopul vartejurilor este acela de a preveni rasucirea liniei la recuperarea ei (mulinare). Acest gen de montura poate fi comfortabil utilizata pentru pescuitul intre jumatatea latimii raului si al treilea sfert al ei.

Plute „Waggler”

  Acestea sunt plute cunoscute si sub denumirile de „antena” ori „pana”, se folosesc de catre Hadrian numai pentru pescuitul momelii pe fund si sunt echilibrate cu 4 plumbi SSG (de 1,6grame fiecare). Grosimea plutei, construita din balsa ori pana de paun (peacock), trebuie sa fie considerabila, pentru ca aceasta sa nu fie trasa la fund atunci cand momeala se deplaseaza pe fundul apei.

  Acest gen de pluta e folosit pentru pescuitul aproape de malul opus al raului (aerodinamismul ei permite lansari la distanta) sau pentru pescuitul la orice alta distanta, pe conditii vantoase potrivnice ce nu permit utilizarea cu succes a celorlalte plute prezentate mai sus. Hadrian are modul sau special de a echilibra aceasta pluta: 2 plumbi minusculi foarte alaturati intre care pluta waggler culiseaza (0,5 – 2cm) si restul greutatii repartizata sub forma de plumbi nr.8, grupati cate 3 laolalta, incepand de la jumatatea distantei dintre pluta si carlig, si continuand cu grupuri de cate 2 si apoi 1 singur plumb.

  Clenii nu sunt roboti; nu le subestima inteligenta!
Vor fi zile cand indiferent de metoda folosita si de nadirea utilizata, vei prinde toata ziua cleni, facand mecanic acelasi lucru. Însa aceste zile sunt foarte rare si vei fi nevoit mai mult ca sigur sa-ti schimbi metoda pentru a continua sa prinzi. Asta poate insemna a prinde cativa cleni la montura cu pluta „stick”, a trece apoi la montura „bolo”, la „waggler” si apoi din nou la „stick”, in timp ce vei nadi regulat.
  De cele mai multe ori vei avea o noua captura chiar de la prima lansare de dupa trecerea la alta metoda.  Apoi va fi necesar sa muncesti din nou, schimband adancimea de pescuit, dispunerea plumbajului, genul si regularitatea nadirii si in general orice altceva poti sa schimbi, pentru a deruta si pacali cleanul istet (se banuieste ca cleanul invata foarte repede imaginea monturii care le aduce necazuri lui sau confratilor). Clenii sunt fiinte ale naturii, salbatice, si nu trebuie sa ne asteptam sa se comporte precum robotii... doar pentru ca asa vrem noi!

Regula de aur
 Regula de aur pentru a deruta si pacali pesti precum cleanul este aceea ca... nu exista reguli! Atat timp cat ai o gramada de plumbi marimea 8 pe fir, trebuie sa fii pregatit sa le schimbi oricand dispunerea pentru a continua sa prinzi.
  La fel si cu adancimea la care pescuiesti. Hadrian incepe sa pescuiasca la fund, urmand ca apoi, pe masura ce partida evolueaza si inregistreaza capturi, sa micsoreze aceasta adancime (cleni infometati vor inota adesea catre straturile superioare ale apei pentru a insfaca momeala inaintea companionilor lor, creand o apriga competitie sub luciul apei).
  Cu alte cuvinte, daca nu ai muscaturi suficiente (sau deloc) nu sta pur si simplu asteptandule... fa ceva... schimba ceva in monturile tale!

Ustensile si accesorii

• Lansetele (float rods) – sunt de obicei puternice, speciale de pluta, din carbon, mufabile din 3 sau 4 tronsoane, de minimum 13 feet (3,90m) lungime, ajungandu-se chiar pana la cele stil „bolognez” de 20feet (6m) lungime. Cu cat lanseta e mai lunga cu atat controlul asupra monturii din curent si asupra pestelui din carlig sunt mai bune, mai comfortabile, diminuand chiar numarul de rateuri. Hadrian are obiceiul sa taie cam 15cm din cotorul lansetelor sale pentru a le face mult mai manevrabile la schimbarea dintr-o mana in alta impusa de tehnicile sale de nadire simultana cu pescuitul...
• Mulinetele (fixed spool reels) – sa fie din cele uzuale, de calitate, cu tambur fix, si rezistente la travaliul (uzura) in timp determinata de desele mulinari la care sunt supuse.
• Firul (line) – lui Hadrian este „Maxima”, de 1,1kg (2,1/2 lb) rezistenta (la nod, ca in sistemul de masurare englezesc) pentru plute de gen ”stick” si 1,350 kg (3lb) pentru plute cu adevarat mari, precum „waggler”ele si „bolognese”le.
• Carligele (hooks) – necesare sunt puternice dar nu prea groase in tija. Preferatele lui Hadrian sunt „Kamasan B520”, „Mustad Magnum Spade” sau „Fox Super Maggot” in marimi de la 16 la 20.
• Forfacul (hooklength) – este aproape inexistent la Hadrian (foloseste doar in rare ocazii, cand stie ca fundul apei este dificil si ii poate aduce agatari). În aceste cazuri, prefera monofilamente de Supercalitate (hitech) de grosimi mici (0,12mm sau 0,14mm), rezistente mari si atentie!... elasticitate foarte scazuta.
• Sprayul de plutire (floatant spray) – Cand pescuiesti pe rauri cu rapiditate mare a curentului este esential ca firul dintre lanseta si pluta sa stea la suprafata apei tot timpul, sa pluteasca deci. Foloseste un spray special cu care poti sa-ti tratezi firul chiar aflat direct pe tamburul mulinetei. Chiar si asa zisele fire flotante (plutitoare) odata tratate cu acest spray vor capata vizibil, uimitor, flotabilitate crescuta!
• Sortul cu nada si momeala, cu buzunar frontal (bait apron) – ii permite lui Hadrian sa reducamiscarile la minimum (eliminand scotocirea pe mal, in cutiile cu nade si momeli) ba chiar sa nadeasca cu prastia chiar in timp ce tine cu o mana lanseta.

Efectuarea lansarilor in trei secvente simple

1. Lanseaza catre rau si in pozitia finala tine lanseta cu ambele maini, sus si cu varful ei indreptat
catre cer;
2. Cand pluta incepe sa descinda catre suprafata apei, pe traiectoria ei aeriana, franeaza usor firul
pentru a permite aterizarea monturii pe apa in linie dreapta;
3. Cobori varful usor la aterizarea plutei pe apa si urmaresti cum aterizeaza si plumbii pentru a evita
incalcirile.

Momeala (bait)
 Raul Wye este plin de pesti mici (sorence, obleti) care se aduna foarte repede la viermusii oferiti ca nada, ceea ce devine stanjenitor pentru un pescar ce tinteste numai cleanul. Solutia consta in combinatia de nada: coconi de viermusi (casters) in amestec cu seminte de canepa (hemp). Hadrian pune in carlig doi sau trei viermusi (maggots), si prefera combinatia colorativa vierme alb cu vierme rosu.
  Nadirea cu viermusi poate aduce uneori rezultate bune, insa nu e avantajoasa deoarece trebuie avuti la dispozitie in cantitati semnificative. Nota: puteti utiliza ca momeli, la acest gen de monturi, si insecte, paine, etc.

Nadirea (feeding)
 Oricine il urmareste pe Hadrian nadind va crede ca, la prima vedere, acesta nadeste toata suprafata
raului... si intr-o oarecare masura chiar asa si face. Însa toata aceasta nadire are o logica (tehnica) in ea...  Deoarece clenii stau rareori mult timp in acelasi loc (exceptand adaposturile naturale precum copaci aplecati deasupra apei, etc.), Hadrian foloseste acest lucru in avantajul sau, nadind ariile (distantele) pe care le va folosi prin utilizarea celor trei tipuri de monturi ale sale. Astfel, va nadi in jurul a o treime din latimea raului, si apoi de la jumatatea latimii pana la distanta maxima permisa de prastia sa.
  

coconi si canepa

Canepa e introdusa mereu mai in aval de coconi si viermusi (pentru a atrage in amonte numai clenii), cateodata va nadi inainte de lansare, cateodata dupa iar cateodata concomitent cu aflarea plutei la apa. În anumite ocazii, cand pestii raspund mai greu, el va nadi pe o distanta considerabila inspre aval, pentru a-i
atrage tocmai de acolo inspre amonte.
  Vara, pesti precum cleanul pot ingurgita cantitati impresionante de hrana si de multe ori Hadrian nu a avut nici o trasatura in primele 23 ore de la inceperea nadirii. Dimpotriva, in alte ocazii, a prins dupa ce a incetinit ritmul nadirii si dupa ce a obligat deci pestii la o mai accerba competitie intre ei.
  Pentru a nadi la distante mari (specifice marilor rauri precum Wyeul), Hadrian foloseste un inchegator (Stickymag binder) de nada ce-i permite formarea de bulgari consistenti ce pot fi catapultati (datorita greutatii lor sporite) la distantele necesare. Exista o singura problema... Hadrian a vazut cu proprii ochi, in  mai multe ocazii, cum cleni hulpavi au inghitit intreg bulgarele de nada dintr-o singura infulecatura, ceea ce devine de-adreptul alarmant vis-a-vis de cantitatea industriala de nada necesara unui asemenea sistem de nadire.

Pescuind „la burta”
  Peste tot in articolele altora intalnim sfatul de a tine firul intins intre lanseta si pluta, insa vantul si curentul apei vor face aproape imposibil acest lucru, in unele situatii. Astfel, Hadrian pescuieste lasand firul sa formeze curbura (burta) lui specifica la suprafata apei; pe masura ce pluta se indreapta spre aval, curbura se mareste si necesita si mai mult fir derulat de pe tambur. În aceasta situatie, daca apare o muscatura, inteparea trebuie sa fie energica si ampla, pentru a anula aceasta burta si a intra in contact cu pestele. 

  Daca curbura este prea mare, putem ridica din cand in cand varful lansetei si a o ajusta. Pe tot parcursul deplasarii plutei spre aval, Hadrian tine lanseta cat mai ridicata, pentru a mentine in contact cu suprafata apei cat mai putin fir posibil.

Bine... sau rau
  Cand totul merge bine vei prinde constant nadind si pescuind mai mult sau mai putin in aceeasi zona. Clenii se vor atine in card culegand particulele de nada (coconi si canepa) ce se scurg la vale. Printre acestea vor gasi si delicatese mai mari, ce vor consta in viermusii de pe carligul tau, delicatese pe care le vor inghiti instantaneu... altminteri vor fi pierdute in curent (cleanul are de ales intre a pierde hrana ori a infuleca-o prompt si ,datorita instinctului, va alege prima varianta). Acest tip de partide vor fi foarte rare.
  Cel mai adesea trebuie sa apelezi la schimbari pentru a continua sa prinzi. Iar vestea buna e ca sunt o multime de lucruri (schimbari) ce pot fi efectuate. Dintre acestea, enumeram:

• schimbarea adancimii;
• schimbarea monturii;
• schimbarea distribuirii plumbilor;
• schimbarea zonei nadite;
• schimbarea cantitatii nadite;
• schimbarea momelii din carlig, etc.

Foarte curand vei realiza ca permutarile (combinatiile) ce pot fi formate aplicand schimbarile de mai sus... sunt practic infinite.

Desfasurarea partidei
  Hadrian isi incepe partida (session) la ora 7:00 dimineata si foarte curand are un clean de 650grame la pluta „stick”. Majoritatea muscaturilor se produc la foarte putin timp dupa aterizarea plutei la apa, ceea ce sugereaza ca sub luciul apei exista o apriga competitie, momeala nemaiapucand sa atinga fundul apei.

  Dupa doua ore, in care a capturat cam 12 cleni si o mreana micuta, odata cu urcarea soarelui pe cer pana deasupra capului, muscaturile se diminueaza la zero.   Trecerea la „bologneza” aduce inca doi cleni in mincioc, dupa care din nou nimic. Trecerea la „waggler”, aduce insa numai clenisori... Apoi, restul partidei lui Hadrian se desfasoara prin succesiuni de schimbari, prinderi a

unul sau doi cleni, apoi alte schimbari, alti unul sau doi cleni... si tot asa, in continuare.
  Clenii par a fi foarte precauti, iar muscaturile lor foarte timide. Pentru a treia zi de dupa prohibitie nu e rau, stiind faptul ca raurile au nevoie de ceva timp sa-si revina la adevaratul potential.
  Hadrian continua sa fie foarte activ, nadind si pescuind simultan, schimband mereu cate ceva in
monturi sau tehnica. Reuseste sa prinda si captura capitala a partidei (clean de 1,3kg), ridicandu-se astfel la un total de... 14 kg de peste prins. Nu-i rau pentru o singura partida, nu?!

Autor: Adrian Avel, sept. 2002

Experimentul solunar

rezultate si concluzii

  Cu aproximativ un an in urma a fost lansat proiectul public intitulat "Experimentul solunar", care si-a
propus sa verifice teoria mult controversatelor solunare. Aceasta teorie, a solunarelor, este manipulata in fel si chip de autorii unor articole publicate in carti si reviste, in care se afirma ca solunarele acestora sunt cele mai bune. La polul opus, unii autori spun ca solunarele nu au nici o relevanta, relativ la reusita unei partide de pescuit. Realitate insa poate fi departe de toate aceste ipoteze.
 Oare predictiile solunarului sunt demne de luat in calcul cand mergem la pescuit ? Si daca da, cum putem sti daca un solunar este calculat corect ? Iata cateva intrebari al caror raspuns il vom afla impreuna in paginile urmatoare.
  Cu un an in urma, siteul Pescuitul.ro si-a propus sa incerce sa inlature acest mister. Nimeni nu contesta corectitudinea relatiilor matematice, determinate stiintific si unanim acceptate, care descriu traiectoria lunii fata de planeta noastra. In functie de faza in care se afla, luna exercita asupra oricarei vietati o anumita influenta.   Singurul lucru care ramane de vazut este daca intre activitatea pestilor si fazele lunii exista o corelatie pertinenta.
 Similar fenomenelor de masa, economice sau sociale, fenomenul solunar nu poate fi perceput corect de catre un singur individ, in baza rezultatelor obtinute in cateva zeci de partide, prestate adesea in conditii nedeterminate. Ca in cazul tuturor fenomenelor de masa, compuse din cazuri particulare unele chiar contradictorii dar care dau o rezultanta total diferita de cea perceputa de un individ, legitatile care stau la baza solunarului nu pot fi verificate decat printr-o singura metoda, aceea a cercetarii statisticomatematice,
abordare pe care noi am facut-o prin intermediul siteului, in cadrul “Experimentului solunar”.
 

  Experimentul solunar s-a desfasurat pe durata unui an, timp in care peste 2600 de pescari din toata tara, vizitatori ai siteului, ne-au furnizat circa 4100 de observatii empirice, care cuprindeau date despre capturile prinse sau lipsa acestora, localitatea, ora, starea vremii, existenta unor fluctuatii ale nivelului apei. Toti acesti factori enumerati anterior sunt factori perturbatori, care trebuiesc luati in seama in cercetarea fenomenului “solunar”. 

•   Intr-o prima faza, aceste observatii empirice au constituit o baza de date cu informatii primare, care au fost prelucrate si analizate cu scopul de a elimina acele informatii care nu puteau fi considerate relevante pentru acest experiment (informatii incomplete, nesigure sau contradictorii).
•   In final a rezultat o colectie de 1740 de date, care au fost analizate prin procedee specifice de cercetare statistica.   In acest sens, datele au fost impartite in cca. 400 de serii statistice de date omogene, in scopul de a surprinde si interpreta influenta separata a "solunarului" si respectiv a factorilor meteorologici si umani asupra sanselor de pescuit. Ca factori umani amintim "umblatul la apa" si hranirea pestilor in timpul sedintelor de pescuit sportiv, de catre administratorii baltilor .
• In ultima faza a experimentului s-a recurs la metodele de analiza specifice statisticii inferentiale, in care s-a urmarit stabilirea unei corelatii intre predictiile solunarului si rezultatele obtinute la pescuit, tinand cont de factorii perturbatori, reprezentati de conditiile meteo (temperatura, vant, presiune atmosferica) si interventiile umane (variatia nivelului apei si respectiv furajarea pestilor de catre administratori). Cu acest prilej au fost efectuate si o serie de observatii cu privire la intensitatea legaturii functionale dintre acesti factori perturbatori si sansele la pescuit.

  Pentru a nu reinventa roata, am recurs la compararea rezultatelor reale cu predictiile a 5  solunare, generate cu ajutorul unor programe (uzual folosite in Romania sau preluate din revistele romanesti.
  Rezultatele analizei generale au aratat ca dintre cele 5 variante analizate una este caracterizata de un coeficient de corelatie r = 0.86. Pentru celelalte variante, r este cuprins intre 0.50 - 0.25. Ca sa explicitam, acest coeficient (r) reprezinta un indicator al intensitatii legaturii dintre doua fenomene: unul este cel real (dedus din datele experimentale, furnizate de pescari) iar celalalt este unul teoretic, prezis de solunar. 

  

 Fara sa intram prea mult in amanunte stiintifice, tinand cont si de numarul de observatii statistice (1740 in cazul nostru), mentionam ca pentru valori superioare pragului r=75% corelatia dintre doua fenomene este buna si foarte buna iar cand este depasit pragul de 95 % acesta legatura devine practic functionala.

  Din motive lesne de inteles, nu vom incerca sa comentam solunarele analizate ci ne vom indrepta atentia catre solunarul considerat si adoptat de noi ca optim, cu r=0.86, solunar prezentat si in siteul nostru www.pescuitul.ro.

  In graficul de mai jos este prezentata, in marimi relative, situatia comparativa dintre rezultate si previziuni. Marja de eroare este de max. (+ /) 5 %. Dupa cum se poate observa, in conditii normale, prinderea unor capturi importante, ca frecventa si marime, este intr-o corelatie foarte stransa cu previziunile solunarului astfel ca peste 70 % dintre "trofee" au fost prinse in  perioade optime previzionate, capturi care nu au lipsit nici in perioadele cu previziuni mai sumbre, ponderea acestora fiind insa cu mult mai mica. Ca indicatori cantitativi si mai apoi calitativi, au fost folosite frecventa capturilor si marimea medie a acestora la un moment dat.

  Nota: Sansele prezise cat si rezultatele experimentale (capturile prinse) sunt convertite in marimi medii relative si exprimate grafic cu ajutorul calificativelor 

F.B. -  Foarte bine, 

B - Bine,

M - Medii,
S - Satisfacator si 

N - Nesatisfacator.

  In toate cazurile sistemul de conversie a fost acelasi (matrice unica de conversie). Daca pana acum nu puteam argumenta stiintific veridicitatea solunarelor, rezultatele obtinute intr-un experiment public, cu participarea a 2600 de pescari, confirma ca solunarul este demn de luat in seama iar predictiile, in conditii normale, se verifica in proportii semnificative.

  Si totusi pestele nu se lasa prada cand vrea solunarul, puteti afirma ! Multi dintre noi am fost in zile de optim, dupa previziunile solunarului, dar nu am prins mai nimic ! Sa vedem care este explicatia.

  Predictiile solunarelor trebuie interpretate in contextul factorilor externi obiectivi: conditii meteo, variatia nivelului apei etc.. Este posibil ca intr-o zi cu predictii favorabile, dar cand paznicul plimba apa sau vremea este nefavorabila pescuitului, sa nu prindem nimic, iar intr-o zi pesimista din punctul de vedere al previziunilor solunarului, insa cu nivelul apei stabil si vreme buna, sa prindem peste frumos.

  Ajungem la a doua directie a cercetarii noastre, anume cum separam efectul "solunar" de efectele cumulate ale celorlalti factori, respectiv atmosferici si umani. Pentru aceasta au fost constituite mai multe serii de date omogene, urmarindu-se separarea influentelor individuale ale factorilor externi (pentru cei interesati, mentionam ca sa folosit o varianta a metodei de cercetare statistico-matematica denumita metoda suprafetelor de raspuns). Nu vom intra in amanunte tehnice. Pentru o intelegere mai usoara, influentele factorilor amintiti mai sus au fost reprezentate grafic in figura urmatoare.

  In graficul de mai sus s-a considerat cazul ideal cand toti factorii mentionati in abscisa au valori optime pentru pescuit, in ipoteza utilizarii nadei si momelei potrivite. Cum trebuie sa interpretam aceste ponderi ? Dupa cum puteti observa, in conditii optime de pescuit, solunarul nu depaseste 8 % ca nivel de importanta, situatie in care aproape ca predictiile sale nici nu mai conteaza. 

  Dar, in cele mai multe cazuri, situatia nu sta cum ne-am dori si constatam ca apa este "plimbata", vantul nu bate, presiunea este in scadere etc.. In acest caz, nedorit dar frecvent intalnit, sansele la pescuit sunt determinate de factorii favorizanti care mai raman, solunarul putand deveni un factor important in salvarea partidei.

  Din observatiile facute, rezulta clar ca:

1. influenta cea mai mare asupra rezultatelor la pescuit o are stabilitatea nivelului apei, 
2. urmata la mica distanta de presiunea atmosferica (privita din punct de vedere al nivelului si mai ales al variatiei acestuia).

 Pentru baltile de ses cu intindere mica (controlate de administratori), cea mai benefica perioada la pescuit este cea din cursul saptamanii, respectiv de miercuri pana vineri, cand graficul variatiei de nivel inregisteaza un palier caracterizat de o viteza de variatie a nivelului apei de cel putin 3 ori mai mica decat cea inregistrata in perioada de weekend.

  Vantul si soarele au, de asemenea, influente foarte importante, aici impunandu-se o analiza separata asupra careia nu insistam la nivel de detaliu. 

  Ploaia de vara este favorabila in cele mai multe situatii. 

 In general, la pescuitul cu lanseta, un vant usor mediu (6 - 15km/h) este foarte benefic datorita rolului sau in oxigenarea apei si de punere in miscare a hranei din apa. Daca apa este prea linistita iar musculitele, semintele si ierburile stau la suprafata, pestii mananca frecvent la supratafa. Cand vantul bate din fata este foarte bine. 

  Soarele este foarte benefic la orele matinale iar norii sunt benefici, in anotimpurile calduroase, la orele de pranz. 

 Ajungem, in sfarsit, la capitolul solunar care are o influenta mai mica decat factorii amintiti mai sus, insa deloc de neglijat daca vizam prinderea unui trofeu. Interesant este ca aceasta influenta este, procentual, usor superioara in raport cu activitatea de furajare a pestilor de catre administratori in timpul partidelor de pescuit.

Concluzii finale:

1. Fenomenul "Solunar" este un fenomen real si poate contribui decisiv la succesul unei partide de pescuit;
2. Efectul "Solunar" este doar unul dintre factorii care contribuie la succesul sau insuccesul unei partide asa incat acesta trebuie analizat in stransa legatura cu ceilalti factori de influenta (meteorologici si umani);
3. Solunarul poate fi definit ca un calendar al apetitului pestilor pe care il luam din reviste sau il generam cu ajutorul calculatorului
4. Multe solunare sunt gresit determinate asa incat nu luati totul de bun. Oricine poate realiza un solunar si cu greu poti dovedi ca acesta este sau nu corect;
5. Experimentul a aratat ca solunarul este acelasi atat pentru pestii pasnici cat si pentru cei rapitori, nefiind sesizata o deferenta de comportament intre cele doua grupe de pesti, raportat la predictiile solunarului.

06.10.2002, Echipa Pescuitul.ro

Pescuit sportiv

Stiucile ... la Naluci mari

  La ghicitoarea „cine sunt MARI, RELE si URATE?”... sigur ca pescarii pot da prompt un raspuns:„stiucile”.
  Pescuitul stiucilor cu naluci mari reprezinta o aventura unica pe care si-o doreste fiecare dintre noi. Sa vedem in continuare de ce avem nevoie pentru a ne implini acest vis, aceasta nesatietate in devenire pentru unii dintre noi, luand ca reper pescuitul similar din Marea Britanie, explicat pe intelesul nostru de expertul Mick Brown.

Sculele necesare

Mulinete:

Prezentarea cea mai naturala a marilor naluci in pescuitul stiucilor se poate realiza utilizand o mulineta din categoria multiplicatoarelor (mulinete cu tambur mobil). Cu cat raportul de recuperare a firului este mai mare, cu atat viteza de recuperare, rapida, va ajuta la o mai comoda manuire a nalucilor (prin mulinare mai inceata).

• „Shimano Calcutta 251” si „Shimano Corsair 401” au devenit deja standarde in domeniul pescuitului cu naluci mari din categoria „jerkbaits”. 
• Alte mulinete bune sunt considerate si multiplicatoarele „Abu AntiBacklash 5601B”, rapida „Masterline Toothy Critter TC60L” si seria recent imbunatatita a „Daiwa Milionaires”.
• Ca stil alternativ, pot fi folosite mulinetele „baitcaster” din care remarcam „Shimano Curado 201” la aproximativ 100 lire sterline. Însa, firma Masterline produce un „Six Shooter” baitcaster care la pretul de numai 40 lire sterline reprezinta un adevarat chilipir.
• „Abu Eon 6601c” poate fi luata si ea in consideratie, mai ales ca exteriorul imbracat in material moale (cauciucat) creaza o senzatie foarte placuta mainii pescarului.

Lansete: 

Ideal este sa te afli in posesia a doua lansete: una pentru nalucile cu adevarat mari de tipul „jerkbaits/rubbers” si cealalta pentru naluci mai mici precum „small jerks/rubbers” si „bucktails”.
  În general, pentru lucrul cu nalucile uriase, vei cauta o lanseta cu lungimea intre 1,95m si 2,10m (6,1/2 – 7feet) si cu actiune de varf. Lansetele vor fi din categoria „casting”, ce au ca specific acel pinten pe scaunul mulinetei, pinten ce foloseste la o mai buna stabilitate a lansetei in mana la lansare, prin agatarea lui cu degetul aratator.
  Deoarece „lucrarea” „jerkbait”urilor consta in (timpul 1) smuncirea scurta a varfului lansetei inspre in jos
si (timpul 2) ridicarea lui, consecutiv cu mulinarea si anularea burtii proaspat formate a firului (dupa care urmeaza o noua smucitura), lanseta trebuie sa fie moale in portiunea de mijloc, cu o actiune de varf gen „fast action” pentru naluci de marime medie si varf foarte rigid pentru nalucile foarte mari.

  Recomandam calduros lansetele

• specialistilor britanici in domeniu: „Fox Luremaster 7 feet” si „St. Croix Musky PM 6ft 10in”.
• Pentru nalucile cu adevarat „monstruoase” avem nevoie de lansete mult mai rigide si ceva mai scurte (intre 6feet6,1/2 feet adica 1,80m1,95m). Recomandam: „Fox Predator Jerk” si „St. Croix Musky PM”, amandoua in variantele de 6feet (1,80m).

Monofilamente si multifilamente
  Aproape in marea sa majoritate, pescuitul cu naluci mari se efectueaza cu multifilament ca fir principal. Multifilamentul ofera:

• un mai bun contact al pescarului cu naluca sa, datorita elasticitatii foarte scazute (34%) fata de cea a monofilamentului (2030%) si 
• isi dovedeste cu adevarat eficienta in cazul manevrelor nalucii, precum: smucituri in jos, scurte zvacnituri laterale sau in sus si in jos si false si „maturari”. 
• Avantaj si la inteparile pestelui, unde vom avea mai putine rateuri.
• Pescarul ce foloseste multifilamente poate constata personal cata sensibilitate va capata lanseta sa, transmitand mainii chiar si cele mai fine obstacole pe care le va intalni naluca pe parcursul evolutiei subacvatice.
• Cu cat raportul diametru/rezistenta al multifilamentului este mai bun, deci cu cat folosim fire mai subtiri si mai puternice (decat monofilamentele), cu atat creste distanta de lansare a nalucii.
• Nici macar nu trebuie sa incarci tamburul mulinetei in totalitate; adesea 40 sau 50 metri de multifilament pusi in continuarea a catorva zeci de metri de monofilament de 5-7 kg rezistenta este suficienta (insa asigura-te ca ai indeajuns multifilament pentru cele mai lungi aruncari pe care le efectuezi). Si aminteste-ti sa-ti verifici periodic multifilamentul, ca in cazul chiar si celor mai mici scamosari, despletiri sa-l inlocuiesti prompt cu unul nou.
• Multifilamentul mai are si avantajul ca la acelasi diametru cu monofilamentul provoaca o mult mai mica frictiune a inelelor la lansare, ceea ce inseamna pe langa distante mai mari de lansare a nalucilor si o uzura mai mica a inelelor in timp.

  Desi pretul multifilamentelor este „piperat” pentru multi dintre noi (la prima vedere), sa remarcam faptul ca durata de viata a acestuia o intrece de cateva ori pe cea a monofilamentului, ceea ce inseamna ca, in timp, pretul se va amortiza, ba chiar vom constata ca utilizarea multifilamentului este, in timp, mai „ieftina” decat cea a monofilamentului.

  Recomandam pentru naluci medii-mari, multifilamente de 20-23 kg rezistenta precum „Power Pro” si „Newtech Power Cable 9” de la Harris Angling. Mai recentul „Rapala Thermic braid” ofera rezultate remarcabile.
    În cazul nalucilor foarte mari, multifilamentul de aprox. 30-35 kg rezistenta e singura solutie avantajoasa („Power Pro).


Forfacuri otelite (strune metalice)
  Pentru marile naluci unica optiune e constituita de strunele foarte rezistente. Cu cat struna va fi mai solida (rigida) va transmite mai bine nalucii si miscarile dorite de pescar precum „zvacnirile” etc. Strunele pentru naluci mari trebuie:

•  sa aiba lungimea intre 30-45 cm si 
• sa fie deci bine construite (solide) din materiale de calitate, rezistente (vartejuri/agrafa de 40kg rezistenta, etc.).

  Agrafa de care e prinsa naluca trebuie sa fie bine rotunjita la punctul de contact (cu naluca) pentru a
oferi acesteia lejeritate la schimbarile de directie adesea imprimate de pescar.

Clestele degorjor 
  Cel mai important echipament este acela care ne asigura recuperarea nalucilor in bune conditii, fara a le distruge si fara a provoca vatamari partenerului de distractie, stiuca: clestele degorjor cu maner lung („pliers” in engleza). Recomand eliminarea pintenilor de pe bratele ancorelor nalucii, prin tasare cu un patent; aceasta ne va ajuta la obtinerea unei foarte usoare degorjari a ancorei, in special in cazurile nefericite in care naluca este inghitita adanc (nu va fie teama de rateuri, ancora are trei brate!). De asemenea, NU recomand abordarea acestui gen de pescuit celor care abia fac primii pasi in pescuitul cu naluci. E bine sa se inceapa cu naluci mai mici si pesti pe masura, precum bibanii, clenii, etc.

Manusa de protectie va va servi cu incredere in ceea ce priveste protejarea mainii de eventualele accidente produse la scoaterea pestelui din apa, sau la degorjare.

Vesta de salvare constituie insa poate cel mai important echipament care va proteja in mod nemijlocit viata dumneavoastra in cazul pescuitului din barca. A nota ca purtarea acesteia este obligatorie in cazul pescuitului din barca in Marea Britanie.

  Nota: La pescuitul din barca nu are nici o importanta faptul ca stiti sa inotati; multi pescari buni inotatori s-au inecat datorita hainelor de pe ei care s-au ingreunat de apa si i-au tras la fund. Un alt lucru interzis cu desavarsire in Marea Britanie este si purtatul cizmelor sold sau piept la pescuitul din barca, din aceleasi motive. Mai mult, in cazul rasturnarii in apa, fara vesta de salvare nu veti putea efectua concomitent cele doua operatiuni principale: salvarea vietii dumneavoastra prin inot si salvarea sculelor pretioase.

Tipuri de naluci mari

„JERKBAITS” si „TWITCHBAITS”

  Adeseori pescarii asociaza denumirea de „jerkbait” („momeala smuncita” in traducere motamo) in mod eronat cu cea de naluca mare, universala. Dupa cum spune si denumirea, aceasta naluca nu produce nici un tip de actiune la simpla mulinare si dragare a ei prin patura de apa. Ceea ce o pune in valoare (o aduce la viata) este numai „smuncirea” ei provocata de pescar. Actiunea ei in apa va tinde sa simuleze miscarile unui peste ranit, aflat in agonie. 

  Nici chiar cele mai letargice stiuci nu rezista unor astfel de momeli, ba s-a constatat ca dragarea lor in patura de suprafata a unei ape de 6 m adincime aduce prompt stiuca la suprafata tocmai de pe fund.

  Twitchbaitsurile („momeli zvicnite”) sunt ca si jerkbaiturile momeli ce necesita a fi „lucrate” de pescar. Modele uzuale: „Odyssey Pig” si „Suick Thriller”. Unele din naluci plutesc in repaos, altele se scufunda, acestea din urma oferind si o actiune de adincime. 

  În ultimii ani cele cu actiune de adincime s-au rafinat si inovat atit de mult incit au ajuns sa imite prin forma pesti specifici de adincime, aflati in meniul stiucii. Distributia centrului de greutate va face distinctie intre nalucile „scufundatoare” si cele mai slabe in calitati scufundatoare:

• cele scufundatoare sunt „lucrate” mai degraba cu smunciri scurte si recuperari lente
• in cazul celor de suprafata.,  cu smunciri lungi si recuperari mai rapide;

  Modele uzuale: „dolphins”, „Dave Kelbrick’s Runt”, „Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Slapper”, „Cobbs Countdown” si „Crazy Shad”.

  Anumite „twitchbait”uri, dupa cum le spune si numele, pot fi lucrate excelent prin mulinarea in scurte zvicniri si prin miscari minime si subtile ale virfului lansetei. Smuncirea lor excesiva va duce la disturbarea echilibrului acestora. Modele uzuale: „Loz Harrop’s Jackal”, Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Glider”, „Ace’s Dorky” si noul „Fox Belly Up”.

„Topwater lures” (naluci de suprafata) Reamintim, unele din nalucile de suprafata sunt bucati de lemn sau plastic lipsite de viata fara actiune prefabricata, iar punerea lor in valoare se face prin smunciri in jos ale virfului lansetei urmate de recuperari rapide ale burtii firului, naluca deplasindu-se in salturi, dintr-o parte in alta, precum un ciine strunit in lesa.
  

  Alte naluci de suprafata au actiune prefabricata, adica simpla lor dragare prin apa produce miscarile dorite, datorita elicelor incorporate, ori altor elemente precum barbetele, ventuzele „poper”elor. Acestea sunt create cu scopul de produce disturbari in patura de suprafata a apei (improscari, bolboroseli, etc.). 

  Cel mai teribil de eficace model s-a dovedit in timp a fi „Fox Detonator” construit de Dave Kellbrick.

„Soft plastics” (plasticuri moi)

  Acestea au un succes mai mare in rindul pescarilor, poate si pentru faptul ca sunt simplu de lansat si de lucrat in apa, de fapt prin numai simpla mulinare. Datorita cozilor care intra in miscare singure la dragarea lor si datorita moliciunii plasticului constructiv (in comparatie nalucile din materiale dure, de plastic dur sau lemn) acestea prezinta avantaje. Sunt rapitori care scuipa imediat nalucile dure, dar care insa sunt mult mai dispusi sa retina si sa inghita o naluca moale.
  

Modele uzuale: „Bulldawgs” de la Musky Innovations, „Castaic Swimbaits”. Unele abia aparute, mari, sunt: „Sprog” de la Zoota Lures si „Sandra Grubs” a francezilor de la Delalande.

                          


„Pull baits” (naluci dragate)
Acestea sunt naluci mari care seamana cu „jerkbait”urile, dar care pe linga smuciturile imprimate de pescar sunt capabile de miscari proprii (datorita cozilor stil twister). Se pot lucra prin smucituri urmate de mulinari si pauze scurte.

Modele uzuale: „Fox Demon” a lui Dave Kellbrick si „Hell Tail” a lui Ace Lures.

 
                                         



„Hybrids” (hibrizi)
  Ultima serie de hibrizi aparuta este cea combinatie voblere-plasticuri moi, precum „Invader” de la Musky Innovations. Posibilitatile de lucrare a acestora sunt mai vaste: smuncite, dragate, etc.

  Un alt hibrid eficient este si „Sosy Lure” de la Delalande, care prezinta multiple articulatii si care par adevarate fiinte vii in miscare; atrag cu predilectie stiucile de dimensiuni mai mici, denumite de englezi „jacks”.

Alti hibrizi cu design similar sunt si flexibilele naluci ale lui Mike Bowen din Redditch. Aceasta serie este aproape indestructibila (ca rezistenta a materialelor) si virtual impenetrabila pentru dintii taiosi ai stiucilor.


„Bucktails” si „spinnerbaits”
  „Bucktails” au drept caracteristici constructive o paleta rotativa in fata si o coada colorata, stufoasa. Sunt naluci de suprafata si se lucreaza prin lansare si franare/mulinare in forta ca sa permita crearea unui val de suprafata pe parcursul deplasarii lor. 

  

„Spinnerbait”urile sunt de adancime, si se lucreaza prin recuperari lente ale firului si dragarea lor pe fundul apei. Sunt foarte comod de utilizat, deci.

  Modele uzuale: „Fox Viper” al lui Dave Kelbrick ca „bucktails” si „Coathangers” de la Ace Lures ca „spinnerbaits”.



„Plugs” (voblere) mari
  Acest gen de naluci este poate cel mai vast, avand la dispozitie pentru ales o bogata gama. Specificul e constituit de barbeta frontala a carei unghi de inclinatie determina adancimea de evolutie. Au corpuri flotante, grelescufundabile, flotabil-neutre, dintr-o bucata sau doua (cu articulatii) etc.

Modele uzuale, de succes: „Rapala Super Shad Rap”, „Chubby” al lui Dave Kelbrick, „Butcher Depthraider”, „Mann’s Stretch” si „Nilsmaster Invincible”.

 



Culori, modele (de imitatie)

Biban – reprezinta alegerea ce mai frecventa in cele mai multe ape;
Rosioara sau culoare Argintie – minunate pentru ape clare sau usor tulburi. De remarcat argintiul
utilizat pe conditii de vreme foarte insorita;
Portocaliu – succese foarte bune;
Rosu si Alb in combinatie – par a avea eficienta universala;
Negru – Nemaipomenite pentru pescuitul de suprafata, in special la amurg si pe intuneric;
Purpuriu – sunt favoritele pe care le garanteaza ca succes Dave Kelbrick. Sunt foarte vizibile in ape
adanci (deci recomandate).
Galbene – cu sanse universale;
Vargate sau „inflacarate” stil Firetiger – este o combinatie de galben si verde cu vergeturi negre.
Garantat productive.
Albastru si Argintiu in combinatie – bune in anumite ape, insa cu adevarat teribil de prinzatoare in altele.

                                      


Unde le gasim (nalucile)

• Harris Angling – tel. 01692 581208, website: www.harrisangling.co.uk;
• Friendly Fisherman – proprietarul Andy Lush este expert si va poate oferi sfaturi. Tel.01892 528677;
• Dave Lumb – va ofera o foarte larga gama de plasticuri moi „soft plastic” si „jerkbaits”uri artizanale, unele unicat, sau foarte greu de obtinut din alte parti. Tel. 01772 812036, website:www.dlst.co.uk;
• The Tackle Shop – al lui Neville Fickling. Tel. 01427 613002;
• Sovereign Superbaits – au cateva serii exclusive pe langa faptul ca au si o gama larga din cele uzuale. Tel. 01825 890010.

Cine le fabrica

• Fox: Serii in continua crestere, din care recomandam „Chubby Shads” si „jerkbait”urile lui Dave Kelbrick. Tel.0208 501 0921;
• Masterline: Au serie personala numita „Toothy Critter” la naluci, si drepturi de distributiea produselor Rapala in UK. Tel. 01684 292557;
• Ace Lures: e in proprietatea unor firme gigant de „flyfishing” (pescuit musca), Gordon Griffiths tackle company, si de altfel fac si strune otelite si accesorii pentru construitul artizanal al nalucilor. Tel. 02476 440859;
• Mike Bowen: face plasticuri moi. Tel.01527 452983;
• Jim McDonough: produce „Slapper” si „Glider” (sunt jerkbaituri) la comanda. Tel. 0121 705 5161;
• Loz Harrop: produce fantasticele naluci „Jackals” si „Twitchers”. Tel.01704 231532.

Autor: Adrian Avel, oct.2002