Cârlige. Generalitati

  Principalele elemente ale unui cârlig sunt următoarele : paleta sau ochetul, tija, curbura, vârful şi spinul.

  Paleta este elementul care nu permite nodului făcut pe tija cârligului să se desprindă de aceasta. Există noduri care se pretează mai bine pentru cârlige cu paletă, altele pentru cârlige cu ochet (în special cele pentru legarea muştelor artificiale).

  Tija poate fi mai lungă sau mai scurtă. In general, la pescuitul cu momeli vii care se înşiră pe cârlig (rame), tija este mai lungă pentru a permite înşirarea momelii, iar la pescuitul cu momeli artificiale (paste), tija este mai scurtă (cârlige numite 'italiene'), pentru a ţine mai bine momeala. Tot pentru pescuitul cu momeli vii, tija poate avea 1-2 spini îndreptaţi în sus, pentru a ţine bine momeala.


  Vârful cârligului poate fi drept, îndreptat spre tija cârligului (numit şi "cioc de papagal" sau "italian"), sau spre exterior. Cârligul cu vârful îndreptat spre exterior înţeapă mai uşor pestele, dar îl şi scapă mai uşor, pe când cârligul cu vârful tip 'cioc de papagal' înţeapă mai greu, dar reţine pestele mai bine.

  Spinul are rolul de a reţine pestele odată înţepat. Nu trebuie sa fie nici prea ridicat, caz în care ar opune rezistenta la înţepare, nici prea apropiat de cârlig, caz în care nu şi-ar putea îndeplini funcţia de reţinere a peştelui. Tendinţa, în condiţiile utilizării tot mai mult a metodei 'catch and release', este de a pescui cu cârlige fără spin, care rănesc peştele într-o oarecare măsură.

  Materialele din care se face un cârlig sunt dintre cele mai diverse, plecând de la fierul obişnuit şi ajungând până la aur (cârligele trofeu, de colecţie). Cârligul rezultat nu trebuie să fie casant (în caz de agăţare pe fundul apei sa putem, într-o oarecare măsură, să-l recuperam), dar nici prea maleabil, pentru a nu putea fi îndoit de către peşte. O altă calitate a unui cârlig este rezistenţa la coroziune, precum şi rezistenţa acestuia în cazul agăţărilor repetate pe fundul apei. In acest scop, după fiecare agăţare este bine să verificam ascuţimea vârfului cârligului.

  Poate cea mai importantă calitate a unui cârlig este capacitatea acestuia, respectiv a vârfului cârligului, de a înţepa peştele. Verificaţi la cumpărare vârful cârligului mişcându-l pe pielea unui deget. Cel puţin la cârligele mici, vârful ar trebui să se agaţe imediat de piele. Daca la celelalte elemente ale undiţei mai puteţi face rabat la calitate, la cârlige este bine să alegeţi ce e mai bun, în ciuda preţului mai ridicat.

  Culoarea pe care o pot avea cârligele are o gama destul de variată, cel puţin în magazine (argintie, aurie, brună, roşie, neagră, maro). Pe malul apei însă, folosiţi cârligele care au o culoare cât mai apropiată de cea a momelii. Daca vedeţi că vecinii prind iar dvs. nu, culoarea cârligului poate fi una dintre cauze.

  Nu încercaţi să ascuţiţi un cârlig al cărui vârf s-a tocit, chiar dacă era unul "prinzător". Cârligele fiind de obicei ascuţite pe cale electrochimică, pila sau şmirghelul dvs. nu vor face decât să-l strice şi mai mult. Mai bine cumpăraţi unul identic, mai ales că preţul unui cârlig nu este atât de mare în raport cu celelalte elemente ale unei undiţe sau lansete. Cârligele se măsoară în funcţie de distanţa dintre vârful lor şi tijă (deschiderea). Scara de măsurare începe de la 26 (cârligul cel mai mic), ajunge la 1 (cârlig la care distanţa vârf - tijă este cam de 1 cm), după care se continuă cu 1/0, 2/0..., ajungând la cârligele pentru pescuitul peştilor oceanici (rechini, marlini). Cârligele duble sau triple se folosesc de obicei la pescuitul peştilor răpitori, la echiparea linguriţelor artificiale, a woblerelor.

Autor : George Dascalescu. Publicat la 2002-01-09