.jpg)
Autor : George Dascalescu. Publicat la 2001-12-12
Coropişniţa este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Mirosul caracteristic al acesteia este depistat de către "mustăcios" de la mare distanţă, şi sunt locuri pe Dunăre unde o coropişniţă în cârlig echivalează cu un somotei.
Cum o gasim ?
Cel mai adesea o găsim din întâmplare, săpând după rame. Dar putem să o căutam cu şanse mari în răsadniţele din grădinile de legume. Aceste răsadniţe sunt cultivate primăvara devreme pe un substrat de gunoi de grajd în care coropişniţele preferă să ierneze datorită căldurii degajate. Prezenta coropişniţei se recunoaşte prin micile ridicături la suprafaţa solului şi după prezenta plăntuţelor ofilite care se smulg uşor, acestea fiind retezate de la rădăcină. Uneori în nopţile de vară o putem vedea zburând în jurul unui bec aprins.
Cel mai adesea o găsim din întâmplare, săpând după rame. Dar putem să o căutam cu şanse mari în răsadniţele din grădinile de legume. Aceste răsadniţe sunt cultivate primăvara devreme pe un substrat de gunoi de grajd în care coropişniţele preferă să ierneze datorită căldurii degajate. Prezenta coropişniţei se recunoaşte prin micile ridicături la suprafaţa solului şi după prezenta plăntuţelor ofilite care se smulg uşor, acestea fiind retezate de la rădăcină. Uneori în nopţile de vară o putem vedea zburând în jurul unui bec aprins.
Cum o păstram?
A doua problema, după găsirea coropişniţelor, este păstrarea lor. Vom folosi un vas de minim 10 litri (acvariu vechi, găleata, etc.). Cu cât vasul este mai voluminos, cu atât "confortul" coropişniţelor va fi mai mare şi implicit durata lor de viaţă în captivitate. Cea mai buna densitate ar fi de o coropişniţa / un litru de pământ.
Pentru a nu se răni intre ele le vom tăia cu o forfecuţa vârfurile labelor scormonitoare. Nu le vom rupe labele în întregime fiindcă vor supravieţui mult mai puţin.
Pământul va fi umed şi afânat, cel de la muşuroaiele de cârtita, de pădure sau de gunoi fiind cel mai bun. La nevoie vom amesteca nişte frunze în pământ normal. Vom amesteca de asemenea şi câţiva morcovi, tulpini şi rădăcini de plante, cartofi, pentru hrana coropişniţelor.
Vasul cu coropişniţe îl vom tine cât mai departe de soare şi căldura. Ideal ar fi un beci. De asemenea, trebuie să îl ţinem acoperit cu un capac, altfel vom avea ocazia să descoperim că o deşi are un aspect atât de greoi, coropişniţa poate totuşi zbura.
Până la locul de pescuit vom transporta coropişniţele într-un vas mai mic, de genul unei găleţi de plastic de 5 litri umplută cu pământ reavăn şi cu frunze, cu capac prevăzut cu găuri mici pentru aerisire. Vom avea tot timpul grijă să nu o lăsăm în bătaia directă a soarelui şi vom umezi din când în când pământul, dacă este nevoie.
A doua problema, după găsirea coropişniţelor, este păstrarea lor. Vom folosi un vas de minim 10 litri (acvariu vechi, găleata, etc.). Cu cât vasul este mai voluminos, cu atât "confortul" coropişniţelor va fi mai mare şi implicit durata lor de viaţă în captivitate. Cea mai buna densitate ar fi de o coropişniţa / un litru de pământ.
Pentru a nu se răni intre ele le vom tăia cu o forfecuţa vârfurile labelor scormonitoare. Nu le vom rupe labele în întregime fiindcă vor supravieţui mult mai puţin.
Pământul va fi umed şi afânat, cel de la muşuroaiele de cârtita, de pădure sau de gunoi fiind cel mai bun. La nevoie vom amesteca nişte frunze în pământ normal. Vom amesteca de asemenea şi câţiva morcovi, tulpini şi rădăcini de plante, cartofi, pentru hrana coropişniţelor.
Vasul cu coropişniţe îl vom tine cât mai departe de soare şi căldura. Ideal ar fi un beci. De asemenea, trebuie să îl ţinem acoperit cu un capac, altfel vom avea ocazia să descoperim că o deşi are un aspect atât de greoi, coropişniţa poate totuşi zbura.
Până la locul de pescuit vom transporta coropişniţele într-un vas mai mic, de genul unei găleţi de plastic de 5 litri umplută cu pământ reavăn şi cu frunze, cu capac prevăzut cu găuri mici pentru aerisire. Vom avea tot timpul grijă să nu o lăsăm în bătaia directă a soarelui şi vom umezi din când în când pământul, dacă este nevoie.
Cum pescuim?
Se foloseşte pe cârlige simple cu tija aproximativ de lungimea ei, numărul 1/0 - 3/0. Pentru a rezista mai bine in cârlig, mai degrabă o legăm de tija acestuia, cu aţă subţire, trecută de câteva ori în jurul ei, decât să o străpungem ca pe o râmă.
Se foloseşte pe cârlige simple cu tija aproximativ de lungimea ei, numărul 1/0 - 3/0. Pentru a rezista mai bine in cârlig, mai degrabă o legăm de tija acestuia, cu aţă subţire, trecută de câteva ori în jurul ei, decât să o străpungem ca pe o râmă.
Viermusii
| Autor : George Dascalescu. Publicat la 2001-12-12 |
Sunt una dintre cele mai bune momeli pentru pestii pasnici. Dau rezultate în tot timpul anului, chiar si atunci cand alte momeli naturale nu au efect. In functie de specia de muste a caror larve sunt, viermusii vor fi mai mari (1cm lungime, 2-3mm diametru), sau mai mici. Odata obtinuti, ii folosim in functie de talia pestilor cautati. Astfel, la pescuitul obletilor punem un singur vierme mic, pe cand la platica unul mare sau un buchet de viermi mai mici.Cum ii obtinem?
Nu va ganditi sa-i adunati de pe cadavre de animale. Puteti lua vreo boala de care sa nu mai scapati multa vreme. Puteti sa ii cumparati, solutia aceasta fiind cea mai eleganta dar si cea mai scumpa. In plus, nu gasiti intotdeauna ceea ce cautati (viermusii sunt ori prea mari, ori prea mici). Cel mai bine este sa vi-i faceti singuri, mai ales vara.
Cum ii pastram?
In frigider, intr-un borcan de 400 - 800 grame, in malai (daca va suporta sotia). Puneti-i la frigider cu 2-3 zile inainte de a se transforma in pupe (5-6 zile de hranire intensa dupa iesirea din oua, la temperatura de 25 de grade), ca sa nu aveti surprize neplacute cand vreti sa plecati la pescuit si nu mai gasiti viermusi, ci muste. La 4-5 grade viermusii raman fara sa se transforme in pupe aproape doua saptamani.
Ramele sunt una dintre cele mai raspandite momeli si totodata una dintre cele mai prinzatoare. Aproape toate speciile de pesti apreciaza aceasta 'delicatesa' si de aceea foarte multe specii se pot prinde cu aceasta momeala. Modul de prindere in carlig difera de la o specie de peste la alta. Daca pentru biban sau caras e suficienta o bucata de rama in varful carligului, pentru mreana se recomanda ca rama sa acopere carligul si o portiune din fir. De cele mai multe ori o rama cu un capat lasat afara se zbate si atrage pestele mult mai bine decat o bucata de rama insirata pe carlig.
Nu omorati rama inainte de a o trage pe carlig pe motivul ca se zvarcoleste si nu o puteti intepa. O rama vie este cu mult mai tentanta pentru pesti decat una moarta. Verificati acest lucru intr-un acvariu.
De multe ori vara ramele sunt greu de gasit datorita secetei. De aceea va recomand sa adunati din primavara mai multe, pe care sa le pastrati intr-o cutie de tabla sau lemn, undeva intr-o pivnita, la racoare. Pot supravietui si la bloc pe balcon, daca nu sunt in bataia directa a soarelui si au pamantul in permanenta umezit. Cutia o umpleti cu 20 cm de pamant, printre care puneti frunze, chiar daca sunt verzi. Deasupra asterneti un strat de frunze si apoi un plastic care sa limiteze evaporarea apei. La 2-3 luni schimbati in totalitate pamantul. Puteti folosi la fel de bine si un acvariu pe post de cutie.
Ramele pe care le luati la pescuit puneti-le intr-o cutie din orice alt material decat metal. Aveti grija sa aiba pamant suficient si umezit. La locul de pescuit puneti-le la umbra, sau in barca in apa de pe fundul acesteia. Controlati-le din cand in cand, mai ales in zilele caniculare, pentru a nu ramane fara momeli.
Rama de gunoi rosie este una dintre cele mai 'prinzatoare' rame. Se gaseste pe terenurile umede cu gunoi de grajd, sub frunzele din parcuri dupa o ploaie puternica. Nu sta la adancime in pamant, ci in primii 10-15 cm. Sunt lungi de pana la 10 cm, avand o culoare rosie si dungi subtiri galbene transversale. Nu rezista prea mult pe carlig, maxim 20 minute, dupa care trebuie schimbate. Sunt extrem de agreeate de caras, platica, rosioara, babusca, crap.
Ramele de nisip se gasesc in malurile raurilor de ses nisipoase. Sunt subtiri, nu prea mari (max 5 cm) si foarte fragile. Nu supravietuiesc decat unei singure trasaturi a pestelui, dupa care trebuie schimbate.
Ramele albe de gradina au o culoare caracteristica, alb-roz. Sunt si mai groase decat celelalte rame, dar si fragile. Sunt excelente la pescuitul carasului, crapului mare. Trebuie pastrate cu mare grija, deoarece sunt cele mai sensibile dintre rame.
Ramele rosii de gradina sunt cele mai comune rame. Se gasesc cel mai bine dupa o ploaie care le inunda galeriile. Merg bine la aproape toate speciile de pesti.
Ramele negre de balta (rame serpesti) se gasesc in namolul de la marginea baltilor si lacurilor. Au o culoare neagra-verzuie, sunt aspre la pipait si de dimensiuni mari (20 - 30 cm). Au o mare rezistenta, supravietuind pe carlig ore intregi. Sunt o momeala eficienta in Dunare la pescuitul somnului.
In frigider, intr-un borcan de 400 - 800 grame, in malai (daca va suporta sotia). Puneti-i la frigider cu 2-3 zile inainte de a se transforma in pupe (5-6 zile de hranire intensa dupa iesirea din oua, la temperatura de 25 de grade), ca sa nu aveti surprize neplacute cand vreti sa plecati la pescuit si nu mai gasiti viermusi, ci muste. La 4-5 grade viermusii raman fara sa se transforme in pupe aproape doua saptamani.
Rama
Autor : Corneliu Leu. Publicat la 2001-10-26.Ramele sunt una dintre cele mai raspandite momeli si totodata una dintre cele mai prinzatoare. Aproape toate speciile de pesti apreciaza aceasta 'delicatesa' si de aceea foarte multe specii se pot prinde cu aceasta momeala. Modul de prindere in carlig difera de la o specie de peste la alta. Daca pentru biban sau caras e suficienta o bucata de rama in varful carligului, pentru mreana se recomanda ca rama sa acopere carligul si o portiune din fir. De cele mai multe ori o rama cu un capat lasat afara se zbate si atrage pestele mult mai bine decat o bucata de rama insirata pe carlig.
Nu omorati rama inainte de a o trage pe carlig pe motivul ca se zvarcoleste si nu o puteti intepa. O rama vie este cu mult mai tentanta pentru pesti decat una moarta. Verificati acest lucru intr-un acvariu.
De multe ori vara ramele sunt greu de gasit datorita secetei. De aceea va recomand sa adunati din primavara mai multe, pe care sa le pastrati intr-o cutie de tabla sau lemn, undeva intr-o pivnita, la racoare. Pot supravietui si la bloc pe balcon, daca nu sunt in bataia directa a soarelui si au pamantul in permanenta umezit. Cutia o umpleti cu 20 cm de pamant, printre care puneti frunze, chiar daca sunt verzi. Deasupra asterneti un strat de frunze si apoi un plastic care sa limiteze evaporarea apei. La 2-3 luni schimbati in totalitate pamantul. Puteti folosi la fel de bine si un acvariu pe post de cutie.
Ramele pe care le luati la pescuit puneti-le intr-o cutie din orice alt material decat metal. Aveti grija sa aiba pamant suficient si umezit. La locul de pescuit puneti-le la umbra, sau in barca in apa de pe fundul acesteia. Controlati-le din cand in cand, mai ales in zilele caniculare, pentru a nu ramane fara momeli.
Rama de gunoi rosie este una dintre cele mai 'prinzatoare' rame. Se gaseste pe terenurile umede cu gunoi de grajd, sub frunzele din parcuri dupa o ploaie puternica. Nu sta la adancime in pamant, ci in primii 10-15 cm. Sunt lungi de pana la 10 cm, avand o culoare rosie si dungi subtiri galbene transversale. Nu rezista prea mult pe carlig, maxim 20 minute, dupa care trebuie schimbate. Sunt extrem de agreeate de caras, platica, rosioara, babusca, crap.
Ramele de nisip se gasesc in malurile raurilor de ses nisipoase. Sunt subtiri, nu prea mari (max 5 cm) si foarte fragile. Nu supravietuiesc decat unei singure trasaturi a pestelui, dupa care trebuie schimbate.
Ramele albe de gradina au o culoare caracteristica, alb-roz. Sunt si mai groase decat celelalte rame, dar si fragile. Sunt excelente la pescuitul carasului, crapului mare. Trebuie pastrate cu mare grija, deoarece sunt cele mai sensibile dintre rame.
Ramele rosii de gradina sunt cele mai comune rame. Se gasesc cel mai bine dupa o ploaie care le inunda galeriile. Merg bine la aproape toate speciile de pesti.
Ramele negre de balta (rame serpesti) se gasesc in namolul de la marginea baltilor si lacurilor. Au o culoare neagra-verzuie, sunt aspre la pipait si de dimensiuni mari (20 - 30 cm). Au o mare rezistenta, supravietuind pe carlig ore intregi. Sunt o momeala eficienta in Dunare la pescuitul somnului.
 |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu
Adauga un comentariu